„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine oare omului să-și lase femeia sa pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început «i-a făcut bărbat și femeie?» Și a zis: «Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup», așa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Așadar, pentru ce Moise a poruncit să-i dea carte de despărțire și să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre v-a dat voie Moise să lăsați pe femeile voastre, dar din început nu a fost așa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, și se va însura cu alta săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată săvârșește adulter. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. Iar El le-a zis: Nu toți pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni și sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înșiși pentru Împărăția Cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă.”
Taina căsătoriei
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a III-a, Cap. XII, 84.2-84.4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 224
„Dacă este păcat căsătoria cea după lege, nu ştiu cum va spune cineva că Îl cunoaşte pe Dumnezeu când susține că porunca lui Dumnezeu este păcat? Odată ce legea este sfântă (Romani 7, 12), este sfântă şi căsătoria. Apostolul pune taina aceasta în legătură cu Hristos şi cu Biserica (Efeseni 5, 32). După cum ce este născut din trup, trup este, tot aşa ce este născut din Duh, duh este (Ioan 3, 6), nu numai în legătură cu naşterea, ci şi cu învățătura. Astfel sfinți sunt copiii (I Corinteni 7, 14), sunt bucurii, când cuvintele Domnului au căsătorit sufletul lor cu Dumnezeu. Desfrâul şi căsătoria sunt despărțite, pentru că diavolul este departe de Dumnezeu.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a III-a, Cap. VI, 49.1-49.3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 208
„Sunt unii eretici care numesc fără ocol căsătoria desfrânare şi învață că a fost dată de diavol. Şi spun aceşti lăudăroşi că ei imită pe Domnul, Care nici nu s-a însurat şi nici n-a avut vreo avere în lumea aceasta. (…) Ei nu cunosc însă pricina pentru care Domnul nu S-a căsătorit. Mai întâi, pentru că avea mireasa Lui, Biserica; apoi nu era simplu om, ca să aibă nevoie după trup de un ajutor (Facerea 2, 18); şi, în sfârşit, nici nu-i era de neapărată trebuință să facă copii, pentru că era veşnic şi era singurul Fiu al lui Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
