…când va veni urâciunea pustiirii
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui. Și se va propovădui această Evanghelie a Împărăției în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul. Deci, când veți vedea urâciunea pustiirii, ce s-a zis prin Daniel Prorocul, stând în locul cel sfânt – cine citește să înțeleagă -, atunci cei din Iudeea să fugă în munți, cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-și ia lucrurile din casă, iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina. Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugați-vă să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Pentru că va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și, dacă nu s-ar fi scurtat acele zile, nu ar mai fi scăpat nici un trup, dar pentru cei aleși se vor scurta acele zile. Atunci, dacă vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeți. Căci se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, dacă vă vor zice vouă: Iată, este în pustie, să nu ieșiți; iată, este în cămări, să nu credeți. Căci, precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.”
Sfaturi la vremuri de încercare
Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 240, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 389
„Așadar, fraților, dacă încercarea e grea, să îndurăm suferințele, căci nimeni nu este încoronat dacă n-a fost rănit în luptă și n-a fost acoperit de praf. Dar poate că acestea nu-s decât jocuri diavolești fără importanță: oamenii care au fost trimiși împotriva noastră sunt supărători pentru că sunt niște slujitori ai celui rău, dar sunt și de disprețuit, pentru că Dumnezeu a legat neputința de răutatea lor. De aceea, să ne ferim de a cădea în osândă grea pentru plângeri mai mărunte, pentru că și prin cele mai mici dureri ne putem provoca mari suferințe. Or, numai un singur lucru trebuie să ne doară: pierderea celui care, pentru o mărire trecătoare (dacă trebuie numită «mărire» rușinea cu care se acoperă înaintea tuturor), s-a lipsit de cinstea veșnică a celor drepți. Însă voi sunteți fii de mărturisitori și fii de martiri, care au rezistat păcatului până la sânge. Fiecare din voi să se folosească de pildele din familia sa, ca să se poată împotrivi cu tărie în lupta pentru credința pioasă. Nimeni dintre voi n-a fost sfâșiat în bătăi, nimănui nu i s-a confiscat casa, n-am fost siliți să plecăm în surghiun, n-am cunoscut temnița. Ce suferință teribilă am îndurat noi? Sau poate că e un cuvânt supărător faptul că n-am suferit nimic și că n-am fost socotiți vrednici să suferim pentru pătimirile lui Hristos?”
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 457
„Adu-ți aminte că judecățile lui Dumnezeu sunt adânc, și pentru că sunt închise în vistieriile cele dumnezeiești nu pot fi înțelese de oricine, la întâmplare. Celui credincios i s-a dat de Dumnezeu această făgăduință: Îți voi da vistierii ascunse, nevăzute (Isaia 45, 3). Așadar, când vom fi învredniciți de cunoașterea față către față (I Corinteni 13, 12), vom vedea și «adâncurile lui Dumnezeu în vistierii». Iar dacă vom aduna cele spuse în Scriptură despre burdufuri, atunci vom înțelege și mai bine ceea ce a vrut să spună enunțul profetic. Cei care se înnoiesc zi de zi, cei care primesc în ei vinul cel nou din vița cea adevărată (Ioan 15, 1), aceia se numesc în Evanghelie burdufuri noi (Matei 9, 17), iar cei care nu vor să-l lepede pe omul cel vechi sunt burdufuri vechi (Matei 9, 17), cărora nu li se poate încredința primirea vinului nou.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia IV, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 63
„Pavel, omul acesta atât de mare și atât de valoros, a spus că judecățile Lui, adică rânduielile și conducerea Lui, sunt cu neputință de cercetat.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 310
„Când lucrează Dumnezeu ceva, nu încerca, iubite, să cercetezi cu mintea ta omenească cele făcute de El! Faptele Lui depășesc înțelegerea noastră, iar mintea omenească nicicând nu va putea să le cuprindă sau să înțeleagă pricina celor create de El.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
