Venirea Fiului Omului
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată, după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă. Și va trimite pe Îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara este aproape. Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși. Privegheați, deci, că nu știți ceasul în care vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va afla făcând așa. Adevărat zic vouă că peste toate avuțiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul meu întârzie» și va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, va veni stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l cunoaște și o va îndepărta din dregătorie și partea ei o va pune cu fățarnicii. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.”
Efemeritatea acestei vieți
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXVI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 869
„Să mergem în morminte! Arată-mi pe tatăl tău! Arată-mi pe soția ta! Unde-i cel ce se îmbrăca cu haine de aur? Unde-i cel ce se plimba cu trăsura? Unde-i cel ce era înconjurat de ostași, cel ce purta centură, cel strigat de crainici? Unde-i cel ce pe unii îi ucidea, iar pe alții îi arunca la închisoare? Unde-i cel ce ucidea pe cine voia și slobozea pe cine voia? Nu văd decât oase, viermi, păianjeni. Toate acelea pământ, toate acelea basm, toate umbră și vis, o simplă povestire, o zugrăveală; dar, mai bine spus, nici zugrăveală. De-ar fi zugrăveală, am vedea-o într-un tablou. Dar nici tablou nu-i. Și dacă nenorocirea s-ar mărgini la atâta! Dar nu! Onorurile, desfătarea, luxul, strălucirea sunt umbră și cuvinte; odraslele lor însă nu mai sunt nici umbră, nici cuvinte, ci rămân și trec cu noi dincolo și vor fi cunoscute de toți; răpirile, lăcomiile, desfrânările, adulterele, nenumăratele lor păcate; nu sunt zugrăvite într-un tablou, nici pe cenușă, ci scrise sus; și cuvintele și faptele! Cu ce ochi ne vom uita la Hristos?”
Sursa: http://ziarullumina.ro
