Botezul Domnului
„În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.”
De ce ne botezăm?
Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul IV, 20-23, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 13-14
„De aceea ai citit că la botez cei trei martori una sunt: apa, sângele și Duhul (I Ioan 5, 8), iar dacă scoți pe unul dintre aceștia, Taina Botezului nu mai rămâne în picioare. Căci ce este apa fără crucea lui Hristos? O materie obișnuită, fără nicio putere pentru taină. Și, dimpotrivă, nici fără apă nu poate fi taina renașterii: Căci de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). (…) Păstrează rânduiala lucrurilor în această credință; ești mort pentru lume și ai înviat pentru Dumnezeu. Și ca și cum ai fi fost îngropat în acel element al lumii, fiind mort pentru păcat, ai reînviat la viața veșnică. Crede, așadar, că apele (botezului) nu sunt deșarte (zadarnice). De aceea ți s-a spus: Fiindcă îngerul Domnului cobora la vremea hotărâtă în scăldătoare și apa se tulbura; și acela care se cobora cel dintâi în scăldătoare după tulburarea apei se tămăduia de orice boală ar fi fost ținut (Ioan 5, 4). La Ierusalim era această scăldătoare, în care se însănătoșea în fiecare an câte unul; dar nimeni nu se tămăduia înainte de a fi coborât îngerul. Se tulbura apa din pricina necredincioșilor, ca să le fie semn că îngerul coborâse. Pentru aceia (era) semn, pentru tine credință. Pentru aceia se cobora un înger, pentru tine Duhul Sfânt; pentru aceia se tulbura un lucru creat, pentru tine lucrează Hristos Însuși, Stăpânul creației. Atunci se tămăduia (doar) unul; acum se tămăduiesc toți. (…) Așadar, și acea scăldătoare a fost o preînchipuire, ca să crezi că în această apă (a botezului) coboară puterea dumnezeiască.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 170-171
„(…) Căci, deoarece omul e compus, fiind combinat din două componente, adică din trupul sensibil și din sufletul înțelegător, are nevoie pentru nașterea din nou de o tămăduire îndoită, după componentele arătate. Prin Duhul se sfințește duhul omului, iar prin apă, sfințită și ea, trupul. Căci, precum întâlnindu-se cu flăcările focului apa vărsată în căldare își însușește căldura lui, la fel, prin lucrarea Duhului, apa sensibilă se preface într-o putere dumnezeiască și negrăită și sfințește pe cei care se scufundă în ea.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
