„Zis-a Domnul: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din Ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar când te rogi, nu fi ca fățarnicii, cărora le place, prin sinagogi și pe la colțurile piețelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, căci ei cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru cele de care aveți trebuință, mai înainte ca să cereți voi de la El. Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în Ceruri, sfințească-se numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”
Când ne rugăm?
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri, Cartea a IX-a, Cap. XII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 327-328
„Rugăciunile sunt cele prin care dăruim sau făgăduim ceva lui Dumnezeu, ceea ce în grecește se spune (…) făgăduință. Când se spune în limba greacă, (…) în latină se traduce: Voi îndeplini făgăduințele mele către Dumnezeu (Psalmul 115, 5, 9), ceea ce, ținând seama de proprietatea cuvintelor, se poate exprima așa: Voi împlini rugăciunile mele către Dumnezeu. Iar ceea ce citim în Ecclesiast: Dacă vei face o făgăduință lui Dumnezeu, să nu întârzii să o îndeplinești (Ecclesiastul 5, 3), (…) adică: Dacă vei face o rugăciune către Dumnezeu, să nu întârzii să o împlinești.
(…) Ne rugăm când, renunțând la această lume, facem legământ că vom sluji Domnului cu tot sufletul nostru, după ce am nimicit în noi tot ceea ce este lumesc. Ne rugăm când promitem că, disprețuind onorurile lumești și bunurile pământești, ne vom alipi de Domnul cu inima zdrobită și săraci cu duhul. Ne rugăm când făgăduim că vom respecta veșnic cea mai deplină curăție a trupului, cu o neclintită răbdare, sau când făgăduim că vom smulge complet din inima noastră rădăcinile mâniei și ale tristeții aducătoare de moarte. Iar dacă hotărârile noastre slăbesc și, căzând din nou în viciile vechi, nu îndeplinim cele făgăduite, vom fi vinovați pentru rugăciunile și legămintele noastre și se va zice despre noi: Este mai bine să nu făgăduiești, decât să făgăduiești și să nu împlinești (Ecclesiastul 5, 4).”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
