Trăim într-o lume aparent „liberă”…

Preot Alexandru Lungu

Fiecare decide pentru sine ce consideră că îi este de folos. Putem alege să aparținem sau nu unui cult religios, fie el de sorginte creștină sau aparținând altor curente ezoterice. Biserica, prin glasul slujitorilor săi, dar și prin sunetul clopotului în fiecare Duminică și zi de sărbătoare, ne anunță atunci când în spațiul liturgic, unde se săvârșesc în chip special și deosebit toate Sfintele Taine, care cuprind în centrul lor Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, chemându-ne să ne umplem de Harul Duhului Sfânt.

În această Duminică la inițiativa unor ONG-uri, în capitala Moldovei va avea loc un marș al libertății orientării sexuale. Așadar pe străzile unui oraș eminamente creștin în structura sa, vor defila în chip liber, conform libertății de exprimare asigurate de statul român și în speță de Constituția României, un număr de câteva zeci sau sute de persoane vor striga în mijlocul cetății faptul că dragostea nu conține bariere și nici limite morale.

Biserica nu contracarează decât în spirtul caracteristic, pașnic și plin de bună cuviință, făcând apel la membrii familiei sale, să-și ofere timpul rugăciunii, participând la Sfânta Liturghie și cuprinzând în rugăciunea Sa pe toți oamenii, indiferent de starea sufletească în care se află, dar mai ales pentru unii care sunt în rătăcire.

Cu mic cu mare, încă de la primele rugăciuni de dimineață, dar mai ales atunci când în Biserici se va da binecuvântarea mare, pentru Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, toți creștinii ar trebui să se adune laolaltă și să formeze un zid de rugăciune. Noi nu suntem chemați să aducem în această lume război, nici să inițiem revolte. Știm bine că Hristos a fost pus în repetate rânduri, în momentele de înfierbântate ale apostolilor și a celor care Îl urmau dintr-un interes lumesc, dorind să-L așeze împărat peste Ierusalim, El a reacționat ferm și a afirmat fără echivoc, faptul că Împărăția lui Dumnezeu nu este în lumea aceasta.

Fără a jijgi și a constrânge libertăți, înțelese din nefericire de unii frați ai noștri în mod eronat și fals, dar cu speranța în întoarcerea oii pierdute, a fiului risipitor la starea cea dintâi, vă îndemn să ne adunăm mai ales în aceaste momente, în duh de rugăciune, în spațiul Bisericilor parohiale, a mănăstirilor și catedralelor marilor orașe în care ne desfășuram viața. Să ne aducem aminte cuvintele Scripturii , atât de valabile și limpezi chiar și după 2000 de ani: Au cu vrere voiesc moartea celui fărădelege, zice Domnul, şi nu mai vârtos să se abată el de la calea sa cea rea şi să fie viu?” (Iezechiel 18, 21-23)? Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, ci mântuirea lui!

Total
52
Shares
Previous Post

Cum te deranjează „căsătoria homosexuală”?

Next Post

Când conduceau clericii

Related Posts