Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieţii)
Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Pastorația Sfinților Apostoli
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1.180
„(…) Învățătorii cunosc că nu vor putea mulțumi pe Arhipăstorul tuturor, adică pe Hristos, de nu se vor îngriji de întărirea oilor cuvântătoare și de stăruirea lor în bine. Așa a făcut dumnezeiescul Pavel, simțindu-se slab cu cei slabi, iar pe cei care au crezut prin el și care se hotărâseră să câștige slava prin strălucirea faptelor i-a numit lauda, bucuria și cununa apostoliei sale. Căci știa că acesta este rodul vădit al desăvârșitei iubiri față de Hristos. Și aceasta va înțelege cel care cugetă frumos și bine. Căci dacă El a murit pentru noi, cum nu S-ar îngriji de mântuirea și viața noastră a tuturor? Cei care păcătuiesc față de frați și lovesc conștiința lor slabă, cu adevărat păcătuiesc față de Hristos. Cei care călăuzesc mințile celor care cred și ale celor care așteaptă să fie chemați la credință și se silesc să-i întărească în siguranța credinței Îl slujesc pe Domnul Însuși. Deci, prin întreita mărturisire a fericitului Petru, s-a desființat păcatul săvârșit prin întreita tăgăduire. Iar prin cuvântul Domnului: «Paște oile Mele», înțelegem înnoirea apostolatului dat lui, înlăturându-se osânda greșelilor adăugate și depărtând lipsa lui de curaj, pricinuită de slăbiciunea omenească.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia I, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 16
„Apostolii nu se coborau din munte, purtând, ca Moise, în mâini table de piatră, ci purtând în sufletul lor Duhul cel Sfânt; erau o vistierie și un izvor de învățături, de harisme și de toate bunătățile; prin Harul Duhului erau, pretutindeni pe unde mergeau, cărți și legi însuflețite. Așa au atras la credință pe cele trei mii de suflete, așa pe cele cinci mii de suflete, așa popoarele lumii, pentru că prin limba lor vorbea Dumnezeu cu toți cei care se apropiau de ei.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
