„Zis-a Domnul: Să nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de toate acestea. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Cine este omul acela dintre voi care, dacă îi va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau de-i va cere pește, el îi va da șarpe? Deci dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din Ceruri va da cele bune celor care cer de la El!”
Grijile lumești ne pot răpi libertatea
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri, Cartea a Noua, Cap. V, 2-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 322-323
„Există și o altă îmbuibare, nu mai puțin vătămătoare, și o beție a duhului pe care este mai greu s-o evităm, există și alte griji sau preocupări lumești, care ne frământă mereu, cu toată renunțarea noastră definitivă la întregul nostru avut, cu toată stăpânirea de la vin și de la ospețe, cu toate că ne-am stabilit în pustiu. Despre acestea spune prorocul: Treziți-vă, cei care sunteți beți, dar nu de vin! (Ioil 1, 5). Iar un altul spune: Fiți uimiți și mirați-vă, clătinați-vă și cutremurați-vă; sunteți beți, dar nu de vin; sunteți amețiți, dar nu din băutură (Isaia 29, 9). Vinul acestei beții, prin urmare, trebuie să fie, cum spune prorocul, furie de balauri (Deuteronom 32, 33). Și fiți atenți din ce rădăcină pornește vinul acesta: Vița lor este din via Sodomei și strugurele lor din Gomora (Deuteronom 32, 32)!
Vrei să cunoști rodul acestei vițe și sâmburele acestui strugure? Boala lor este boală de fiere, ciorchinele lor este de amărăciune (cf. Deuteronom 32, 32). Dacă nu ne vom curăți în întregime de toate viciile și dacă nu ne vom lipsi de îmbuibarea cu toate patimile, chiar fără beția de vin și fără săturarea de toate mâncărurile, inima noastră va fi îngreunată de o beție și o îmbuibare și mai primejdioasă. Că grijile veacului ne stăpânesc și pe noi, care nu suntem amestecați în nicio lucrare a lumii acesteia, se vede clar, potrivit regulii celor bătrâni, care au spus că ține de grija și preocupările veacului tot ce depășește trebuințele traiului zilnic și strictul necesar trupului.
Așa se întâmplă, de exemplu, dacă, deși poate ajunge pentru trebuințele corpului nostru un singur galben, noi vrem să depunem muncă și osteneală pentru a câștiga doi sau trei galbeni, dacă n-avem nevoie de mai mult de două cămăși, una de zi și alta de noapte, dar căutăm să devenim stăpâni pe trei sau pe patru cămăși, și dacă ne este de ajuns o locuință compusă dintr-o chilie sau din două, dar, împinși de ambiție lumească și de extindere, construim patru sau cinci chilii, mai împodobite și mai încăpătoare decât cere trebuința, arătând prin aceste înfăptuiri că suntem robi ai patimilor și poftelor acestei lumi.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 438
„Iar dacă sfătuitorul Evei ți-ar vorbi și ție despre ceva frumos la vedere și dulce la gustare și ai căuta, pe lângă pâine, ceva pregătit și amestecat cu unele dulcețuri, iar prin acestea ți-ai duce pofta în afara hotarului celor de trebuință, să vezi pe șarpe târându-se pe ascuns spre lăcomie. Căci târându-se de la hrana de neapărată nevoie, la mâncarea pregătită, se va muta la ceea ce e dulce ochilor, căutând vase strălucitoare, slujitori rafinați, pături de mătase, saltele moi, acoperăminte străvezii și țesute cu aur, fotolii, scăunele cu trei picioare, băi, bazine, țevi prin care curge apa răcoritoare, carafe de vin, spălătoare, candelabre, cățui cu aromate. Pentru aceasta intră și pofta lăcomiei. Căci pentru adunarea și pregătirea acestora e nevoie de venituri prin care se câștigă cele dorite. Deci trebuie să plângă cutare și să se vaite vecinul și să ajungă mulți în sărăcie, prin lipsirea de ale lor, ca prin lacrimile lor să se facă strălucitoare veselia din jurul mesei tale.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 291, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, pp. 573, 574
„Sunt pline Sfintele Scripturi de învățături despre faptul că nu-i cu putință să facem în același timp două lucruri (Matei 6, 24), adică să ne ținem legați de treburile lumești și să ducem, în același timp, o viață după Dumnezeu. De altfel și firea însăși e plină de astfel de pilde. De exemplu, lucrarea minții nu reușește să formuleze în același timp două idei diferite, iar în percepția sensibilă nu se pot primi în urechi două glasuri deodată, nici vedea doi oameni deodată, cu toate că avem deschise în același timp canalele acestor simțuri. Ochii, dacă nu-i îndreptăm pe amândoi spre același obiect văzut, nu-și pot îndeplini corect slujba lor.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XLVIII, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 277
„Dacă tu crezi că vei primi bunurile cele netrecătoare, care rămân în veac, cu cât mai mult trebuie să crezi că Domnul îți va dărui bunurile cele pământești și trecătoare, pe care le dă și oamenilor nelegiuiți, animalelor sălbatice și păsărilor? De altfel a și poruncit să nu ne preocupăm de acestea, zicând: Nu vă îngrijiți ce veți mânca, sau ce veți bea, sau cu ce vă veți îmbrăca, pentru că pe toate acestea le caută neamurile (Matei, 6, 31-32). Dacă tu încă te îngrijești de aceste lucruri, și nu te încrezi în întregime în Cuvântul Său, (să știi că) încă nu crezi că vei dobândi bunurile cele veșnice, care sunt Împărăția Cerurilor, (să știi) că ți se pare că crezi (în Cuvântul lui Dumnezeu), atunci când nu crezi că vei primi (lucrurile) mici și trecătoare.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
