Evanghelia zilei (Matei 6, 31-34; 7, 9-11)

Grijile vieții

„Zis-a Domnul: Să nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de toate acestea. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Cine este omul acela dintre voi care, dacă îi va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau de-i va cere pește, el îi va da șarpe? Deci dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!”


Preocupările lumești – înțelegere și abordare

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXI, II-III,  în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 275-276

„Uitați-vă la păsările cerului (Matei 6, 26). Ca să nu spui că trebuie să ne îngrijim de hrană, Domnul ne îndeamnă și cu pilde mai puternice, și cu pilde mai slabe. Pilde mai puternice: sufletul și trupul; pilde mai slabe: păsările cerului. Cum nu vă va da vouă Dumnezeu hrană, spune Domnul, când El Se îngrijește atât de mult de ființe cu mult inferioare vouă? (…) De aceea se cuvine să admirăm mai ales înțelepciunea Legiuitorului nostru, că, deși putea da exemple de oameni, putea să numească pe Ilie, pe Moise, pe Ioan Botezătorul sau pe alții ca aceștia, care nu s-au îngrijit de hrană, totuși dă ca pildă păsările ca să-i convingă și mai mult pe ascultătorii Săi. Dacă Hristos ar fi dat ca pildă pe acești drepți, ascultătorii Săi ar fi putut spune: N-am ajuns încă la virtutea acelora! Așa, însă, Domnul îi trece pe aceștia sub tăcere și dă ca pildă păsările cerului, tăindu-le orice scuză. Domnul, prin această pildă, imită Legea veche. Ca și Vechiul Testament, ne trimite la albină (Proverbe 6, 8), la furnică (Proverbe 6, 6), la turturică și la rândunică (Ieremia 8, 7). Nu mic semn de cinste este și acesta, că putem săvârși, prin voința noastră liberă, ceea ce animalele fac prin fire. Deci, dacă Dumnezeu are atât de mare grijă de cele ce au fost făcute pentru noi, cu atât mai mult de noi; dacă are grijă de cei ce ne slujesc, cu atât mai mult de noi, stăpânii acelora. De aceea spune: Uitați-vă la păsările cerului!, n-a spus: Nu precupețesc, nici nu fac negoț, ci: Nici nu seamănă, nici nu seceră (Matei 6, 26).
– Ce? Nu trebuie să semănăm?
– Hristos n-a spus că nu trebuie să semănăm, ci că nu trebuie să ne îngrijim; n-a spus nici că nu trebuie să muncim, ci că nu trebuie să fim fricoși, să fim chinuiți de griji. Ne-a poruncit să ne hrănim, dar să nu ne îngrijim de hrană. Același lucru l-a spus mai înainte David, în chip ascuns, grăind așa: Deschizi Tu mâna Ta și saturi pe tot cel viu de bunăvoință. (…) Domnul n-a spus: Uitați-vă că păsările cerului zboară! – că asta n-o poate face omul -, ci: Hrăniți-vă, fără să vă îngrijiți, lucru ce ne este ușor să-l săvârșim, dacă voim.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
92
Shares
Previous Post

Alex Tache, omul care nu are timp să moară

Next Post

Bunătatea îl vatămă pe cel nepocăit

Related Posts