„În vremea aceea a venit un dregător și s-a închinat lui Iisus, zicând: Fiica mea a murit de curând, dar, venind, pune mâna Ta peste ea și va fi vie. Atunci Iisus, ridicându-Se, a mers după el împreună cu Ucenicii. Și, iată, o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă. Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit! Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. Iisus, venind la casa dregătorului și văzând pe cântăreții din flaut și mulțimea tulburată, a zis: Depărtați-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulțimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână și copila s-a ridicat. Și a ieșit vestea aceasta în tot ținutul acela.”
Învierea trupurilor și moartea păcatelor
Metodiu de Olimp, Banchetul sau despre castitate, Discursul IX: Tysiana, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, pp. 104-105
„Atunci, corturile noastre ale tuturor se vor reface, oasele se vor reuni cu carnea și corpul va învia. Atunci vom serba pentru Domnul, în toată strălucirea ei, ziua bucuriei, atunci când vom lua înapoi nestricăciune, corturile noastre care nu vor mai muri, nici nu se vor mai descompune în pământul mormântului. Căci cortul nostru era și mai înainte nepieritor, dar din cauza nesupunerii a fost antrenat spre cădere și ruină; dar Dumnezeu a dezlegat păcatul prin moarte, pentru ca omul păcătos să nu fie nemuritor și trăind odată cu el și păcatul, să fie în veci condamnat. Deci, de aceea, trupul a murit, deși nu fusese muritor sau stricăcios, și sufletul s-a separat de trup pentru ca prin moarte să fie ucis păcatul, ca să nu mai poată trăi în cel mort.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
