UNUI OM CU STUDII CARE A AJUNS LA CONVINGEREA CĂ „EXISTĂ CEVA”
Sfântul Nicolae Velimirovici
Îmi scrii că trebuie să existe ceva la urma urmelor. Ai citit despre stele, spui, la un mare astronom, şi ţi-a căzut sub ochi afirmaţia acestui vestit savant: „Fără Dumnezeu, nimic nu se poate înţelege, nici explica în lume”. De aici ai ajuns la concluzia că există ceva.
Spune, fiule al lui Lazăr: „Există Dumnezeu!” Şi bucură-te! „Există ceva” – aşa spun numeroşi oameni cu studii. Dar dacă vei rămâne până la sfârşitul vieţii doar la această spusă: „există ceva”, întreaga ta viaţă va fi nimic.
O senzaţie trecătoare că există o uriaşă putere tainică a lumii văzute nu este nici pe departe acea credinţă, de viaţă făcătoare şi roditoare, ce luminează viaţa noastră şi ne arată calea. A te mărgini să spui că „există ceva” nu înseamnă a ieşi la lumina zilei. Asta înseamnă de-abia că drumeţul a străbătut întunericul nopţii şi a întrezărit, cu pupilele dilatate, zorii spre răsărit. Dar de acolo până la soarele mare deasupra creştetului mai este cale lungă. Dacă ai şti să spui măcar: „Există Cineva”, zorii ar răsări mai repede peste viaţa ta.
Cunoaşte-L pe Făcătorul tău, frate dragă. Lucrul acesta e mai important decât cunoaşterea făpturilor Lui. Nu fi în tovărăşia celor asupra cărora se tânguie apostolul zicând: au cinstit şi au slujit făpturii în locul Făcătorului (Romani l, 25). Iată, Artistul Preaînalt stă alături de lucrurile Sale. Tu ai aţintit prea mult cu privirea creaţiile Lui artistice, care până la un punct îţi deschid ochii, iar după aceea te orbesc. De ce nu vii la Artist, şi nu faci cunoştinţă cu El, şi nu te prezinţi Lui? Hristos de aceea a şi venit pe pământ: ca să-ţi întindă mâna şi să te aducă la Sine. Cine nu se apropie de Artist în această lume, în minunatul Lui atelier, nu L-a cunoscut, nu I s-a prezentat, şi nu I s-a închinat, acela nu va fi primit nici în curtea Lui cea din ceruri.
Asta ţi-o scriu după ce m-am întors de la o înmormântare. A murit un tânăr de treabă din Ohrida. Pe patul de moarte, faţa îi era luminoasă – mai luminoasă ca în timpul vieţii. A trăit după îndreptarul credinţei şi a răposat în credinţă deplină. Foarte tânăr, dar înţelept. Iar tu mai în vârstă.
Pace ţie şi milă de la Dumnezeu!
