Preot Ioan Istrati
Oameni care salvează sute de oameni. Sau mii. Oameni tăcuți. Cu bun simț. Nu-i știi. Nu-i saluți. Dar din mâinile lor viața pulsează în inima lui Dumnezeu.
Am o doamnă doctor care îmi scrie mereu. E medic urgentist. E din alt oraș. Mă roagă de câteva ori pe zi să mă rog pentru tot felul de oameni nenorociți care ajung la urgențe: accidentați, distruși, cu cancere, depresivi, în ultimul hal. Un ocean de durere în care picură lumină. Dimineața, după gardă, cu hainele pline de sânge, se spală și se întoarce de la frontiera morții. Îmi scrie la ore imposibile din noapte. Uneori plânge în hohote că a pierdut lupta cu moartea. Îi răspund când pot.
În timpul co-vidului de creier mi-a scris în fiecare zi. Avea oameni de diferite grade de gravitate a bolii. I-am zis: Orice-ar fi și orice-ar fi, nu-i lăsa la ATI.
Îi îngrijea cum putea pe cei mai gravi, în urgență. Îi îndopa cu vitamina C și D.
Din când în când, mai veneau ăia de la ATI și spuneau: ăsta, ăsta și ăsta. Îi luau obligatoriu. Doctorița mi-a mărturisit că dintr-o sută de duși la ATI, 95 au plecat în saci negri. Uneori reușea să-i smulgă pe unii de la crematoriul ambulant. Zicea că-s bine, deși aveau oxigenare proastă, le dădea Arbivir luat de la basarabeni.
Așa a tratat și a salvat mai bine de o mie de oameni. Lista lui Schindler reloaded.
Doamne, ajută pe oamenii Tăi, ascunși la frontiera dintre viață și moarte.
