Preot Alexandru Lungu
Peste tot se vorbește de detoxifiere. Au apărut de nicăieri peste noapte experți care ne învață cum să mâncăm și câți carbohidrați trebuie să conțină o farfurie de mâncare. Unii ne sperie cu privire la excesul de sare, care crește riscul bolilor cardiovasculare. Alții cu zaharul în exces, ce poate duce spre un diabet zaharat. Sunt și din aceia care nu mai mănâncă carne deloc și se intitulează vegetarieni.
Dacă ar fi să enumerăm toate categoriile apărute din senin în ale nutriției, ne-am trezi în imposibilitatea de a mai putea știi care este calea cea mai bună de urmat. Dar puțini își aduc aminte de calendarul de perete creștin. Acela care are însemnate în cursul anului zilele de post. Câți mai își iau angajamentul să înceapă postul din prima zi și să-l încheie în ultima zi, atunci când este rânduit de Biserică?
Dacă ar fi să ne trezim în fiecare dimineață și să mergem la sala de sport, renunțăm de bună voie la odihnă și simțim o mare bucurie. Dacă un nutriționist ne umple capul cu povești deapre cât și ce să mâncăm, suntem în stare să facem toate eforturile necesare și să cheltuim sume considerabile de bani.
Dar atunci când Biserica ne propovăduiește cumpătarea, abstinența de la unele mâncăruri și activități, iar toate acestea având în spate o experiență de 2000 de ani, mai mereu luăm aceste îndemnuri în râs si numim tot ceea ce vine din spectrul credinței ca pe ceva anacronic. Însă tocmai vechimea este cea care certifică veridicitatea informațiilor și a sfaturilor, nu experții apăruți în ultimii 30 de ani, care ne storc până la ultimul leu.
Faceți detoxifiere de judecată și ură. Începeți o cură de bunătate și milostenie. Încercați din când în când exercițiul postului și al metaniilor. Nu vă costă nimic, iar beneficiile sunt duble. Vă veți recăpăta atât sănătatea fizică, cât mai ales pe cea spirituală. Încercați, este gratuit!
