O familie din Tripoli, care din tată în fiu fuseseră preoți, și care locuia lângă mănăstirea aflată în partea de sus a Hrepei, mergea cu carul la câmp și împreună cu ei aveau și pe fetița lor cea mică. Pe drum micuța a căzut și lovindu-se, a început să-i curgă sângele pe urechi. Părinții, temându-se ca nu cumva să moară, au făgăduit să o afierosească Mănăstirii Maicii Domnului, ca să devină monahie atunci când avea să crească.
Fiica lor s-a însănătoșit și atunci când a crescut, fără să știe nimic de făgăduința părinților ei, a plecat înainte de a ajunge la vârsta rânduită și a mers să rămână la mănăstirea mai sus-amintită.
Părinții ei au căutat-o, au găsit-o și au adus-o înapoi acasă. Aceasta însă s-a îmbolnăvit. Atunci din nou și-au înnoit făgăduința și fiica lor, după ce s-a făcut bine, a plecat din nou la mănăstire.
Cu toate acestea, au adus-o înapoi, uitându-și din nou făgăduința. Atunci iarăși s-a îmbolnăvit, dar de data aceasta au înțeles că Dumnezeu cerea împlinirea făgăduinței. De atunci au lăsat-o liberă să se afierosească lui Dumnezeu și să-i slujească Maicii Domnului în mănăstirea ei.
Într-adevăr, a devenit monahie și mai târziu egumenă a acelei mănăstiri, sporind în viața duhovnicească.
Este vorba de cuvioasa stareță Filotheia, care a adormit în ziua prăznuirii Sfintei Filotheia.
Veșnică să-i fie pomenirea! Să avem binecuvântarea ei! Amin.
Din cartea Asceți în lume, vol I – Editura Evanghelismos, 2009.
