Fereastră deschisă

Monahul Moisi Aghioritul

            Am spus altădată că Dumnezeu nu este mânios, pedepsitor și răzbunător. Dacă ar fi fost așa, ar fi trebuit să fie rău. Însă în Dumnezeire nu există nici o umbră de răutate.

            Orice încercare este o pedagogie dumnezeiască și constituie o formă de asceză, pe care noi am alungat-o de bună voie din viața noastră. În diferite chipuri Preabunul Dumnezeu încearcă să ne atragă tot mai aproape de El. Înaintea lui Dumnezeu toți să fim nevoitori.

Criza economică de astăzi este un mare examen, o mare încercare și instruire. Ne încearcă pentru binele nostru și pentru biruința noastră. Patria noastră este expusă, nesigură, înspăimântată și tulburată. Nefortificată duhovnicește, atrasă de eudemonism, de îndestulare, de superconsumism, de bogăție și de distracții desfrânate. Magnetismul vieții contemporane la materie a adus mâhnire și o amară deznădejde. Omului i-a rămas să se preocupe numai ce să mănânce și ce să bea. Circulă multe cărți cu sute de rețete de mâncare ciudate. Căutând cu insistență bucuria peste tot, a aflat durere, nefericire, stricăciune și samavolnicie.

Se înmulțește continuu șomajul, se mărește sărăcia, se întărește durerea și omul se simte nefericit, singur și deznădăjduit. Fără Dumnezeu toate acestea se agravează neliniștitor. Dar și cu Dumnezeu nu se rezolvă toate acestea deodată în chip magic. Dacă omul are simțirea prezenței lui Dumnezeu, a dragostei Sale, a Harului Său, a mângâierii și a nădejdii, poate și în mijlocul greutăților zilnice să nu-și piardă curajul. Ci să trăiască în lume și să nu fie atras de orice lucru sau faptă profanatoare și nerușinată. Credința nezdruncinată îi va da optimism. Dragostea adevărată va oferi filantropie și milostenie. Și astfel se va lumina și se va încălzi inima omului rănit.

Toți cei care încă îi mai urmează pe dumnezeii mincinoși sau își vor face dumnezei din oamenii politicii, ai artei, ai științei, se vor înșela amarnic. Fără Dumnezeu fiecare criză va oprima sufletele și le va face să sufere de înfricoșătoare înșelări și multe nenorociri.

Toți cei vicleni care vrăjesc lumea naivă cu iluzii, viitorologii și antihristologii, greșesc și păcătuiesc. Este nevoie de luare-aminte, discernământ și seriozitate.

Este vremea să hotărâm să iertăm cu sinceritate și din inimă. Să devenim niște milostivi smeriți. Să iubim și să urmăm noblețea, îngăduința, tovărășia și bunătatea. Omenia lipsește, zâmbetul se ascunde. O asprime și mâhnire acopăr fețele, mișcările, cuvintele și hotărârile. Situația grea a țării noastre nu se îndreaptă cu mai multe greutăți, cu adaos de măsuri, cu respingeri și răzbunări. Polițiștii pot să aresteze atunci când trebuie, dar nu să bată. Judecătorii să nu-și epuizeze severitatea lor numai față de unii. Se prezintă drept neînduplecați păzitori ai legilor, dar uneori se dovedește că greșesc grav. Dascălii tuturor nivelelor nu-i vor ajuta pe elevi cu sălbăticiunea, exagerata asprime și ironia. Politicienii ne-au condus la înjosire și o proastă guvernare.

Prezenta criză este o ocazie să ne privim cu asprime pe noi înșine și cu îngăduință pe ceilalți. Bunătatea este ceva frumos. Înțelegerea reciprocă, respectul reciproc și prețuirea reciprocă sunt cele mai necesare astăzi. În casa închisă este o fereastră deschisă. O fereastră care aduce soare, lumină și aer curat. Primăvara este un anotimp frumos. În întuneric și o lumânare aprinsă îl estompează. Să deschidem și fereastra inimii noastre cu omenia și bunătatea, de care toți avem mare nevoie.

Total
36
Shares
Previous Post

Sărbătoarea Botezului Domnului

Next Post

Soborul Sfântului Prooroc înaintemergatorului Botezatorului Ioan

Related Posts