– Gheronda, ce înseamnă pentru Sfinţia Voastră rugăciunea?
–Trimit semnal, cer ajutor. Cer continuu ajutor de la Hristos, de la Maica Domnului, de la Sfinţi, pentru mine și pentru ceilalţi. Dacă nu voi cere, nu-mi vor da.
Îmi aduc aminte că în timpul războiului civil ne-au încercuit o mie șase sute de răzvrătiţi. Noi eram numai o sută optzeci de soldaţi, fortificaţi în spatele unei stânci. Dacă ne-ar fi prins, ne-ar fi omorât. Eu încercam să fixez antena pentru a lua legătura cu Centrul, dar nu reușeam, căci se rupea din pricina rafalelor de foc. Locotenentul striga la mine: „Lasă astea acum! Vino aici și ajută să tragi vreo ladă de grenade”. Apoi se ducea să facă inspecţie la mitraliere. De îndată ce pleca, alergam iarăși la staţia de transmisie. Până dădea el ordinele, eu încercam să instalez antena, după care dădeam iarăși fuga să ajut, ca să nu se mai enerveze. În cele din urmă cu o lopată și cu un lemn am fixat antena și am reușit să prind legătura. Am spus doar două cuvinte. A fost de-ajuns. A doua zi dimineaţa a venit aviaţia și ne-a salvat. Este, oare, puţin lucru ca o sută optzeci de bărbaţi să fie încercuiţi de o mie șase sute și în cele din urmă să se salveze?
Din aceasta să-ţi dai seama de marea misiune a monahului, de a ajuta cu rugăciunea. Mirenii spun: „Ce fac călugării? De ce nu ies în lume ca să ajute societatea?”. Ca și cum ar spune unui telegrafist: „Ce faci acolo cu staţia de transmisie? Las-o, ia o pușcă și vino să ne luptăm!”.
Nu ne folosește la nimic legătura cu toate bazele militare din lume, dacă nu avem legătura și contactul cu Dumnezeu, ca să cerem și să primim ajutor de la El. Fericiţi sunt toţi cei care au prins legătura cu Baza cerească și sunt conectaţi, prin evlavie, cu Dumnezeu.
Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, editura Evanghelismos.
