Era un fermier care cultiva porumb de calitate excelentă. În fiecare an câștiga premiul pentru cel mai bun porumb cultivat.
Într-un an, un reporter de la ziar i-a luat un interviu și a aflat ceva interesant despre cum a crescut-o. Reporterul a descoperit că fermierul a împărțit porumbul cu vecinii săi.
– Cum îți permiți să împarți cel mai bun porumb de semințe cu vecinii când aceștia intră în competiție cu al tău în fiecare an?, a întrebat reporterul.
– De ce, domnule, a spus fermierul. Nu știați? Vântul culege polenul din porumbul copt și îl învârte de la câmp la câmp. Dacă vecinii mei cultivă porumb inferior, polenizarea încrucișată va degrada constant calitatea porumbului meu. Dacă e să cultiv porumb bun, trebuie să-mi ajut vecinii să cultive porumb bun.
Așa este și cu viețile noastre… Cei care vor să trăiască cu sens și bine trebuie să ajute la îmbogățirea vieților altora, căci valoarea unei vieți se măsoară după viețile pe care le atinge. Iar cei care aleg să fie fericiți trebuie să-i ajute pe alții să-și găsească fericirea, căci bunăstarea fiecăruia este legată de bunăstarea tuturor!
