Cinstirea Sfinţilor în Biserica Ortodoxă are o dimensiune vie, în sensul în care Sfinţii nu sunt cinstiţi doar la nivel declarativ, la nivelul mărturisirii de credinţă, ci această cinstire se materializează în ţinerea sărbătorilor lor prin participarea la toate slujbele săvârşite în Biserici în aceste zile, în participarea la slujbele închinate lor (Acatiste sau Paraclise), în închinarea la Sfintele lor Moaşte, în cadrul pelerinajelor la locurile unde acestea sunt păstrate şi în strădania credincioşilor de a urma pilda vieţii lor.
Această cinstire deosebită a Sfinţilor în Biserică se întemeiază pe credinţa noastră că Sfinţii ne ajută, că ei mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre şi că răspund la rugăciunile pe care noi le îndreptăm către ei.
Un alt mijloc de exprimare a cinstirii pe care noi o aducem Sfinţilor este şi aşezarea lor ca ocrotitori ai caselor noastre. Aşa cum Bisericile noastre au un Sfânt ocrotitor ca hram al lor şi al întregii comunităţi, tot astfel şi casele creştinilor trebuie să aibă un Sfânt ocrotitor. Sfântul ocrotitor al casei are astfel rolul de a păzi pe toţi cei care locuiesc în casa respectivă şi toate cele din cuprinsul ei. Tocmai de aceea, credincioşii au Icoana Sfântului ocrotitor al casei aşezată la loc de mare cinste, această Icoană fiind una de dimensiuni mai mari, de regulă pictată, având aşezată înaintea ei o candelă care arde în permanenţă. Conştiinţa celor care au un Sfânt ocrotitor al casei este aceea că Sfântul le păzeşte casa, ferindu-i de toate relele, chiar şi de hoţi. Aceasta, mai ales atunci când cei care locuiesc aici nu sunt acasă, ştiind că în casa lor este prezent Sfântul ocrotitor, ferind-o de orice rău.
Sfinţii ocrotitori ai caselor creştinilor sunt cinstiţi în chip deosebit, mai ales în ziua prăznuirii lor, aceasta devenind ziua hramului casei. În acest sens, creştinii participă la Sfânta Liturghie, de regulă spovedindu-se în prealabil şi primind Sfânta Împărtăşanie, aducând prinoase care vor fi binecuvântate îndată după Sfânta Liturghie şi apoi împărţite tuturor celor din Biserică întru cinstirea Sfântului. În ziua sărbătorii, în casa unde Sfântul prăznuit este ocrotitor, se face mare praznic, putând fi invitaţi la masă preotul, cântăreţul, rudele apropiate, vecinii şi, de asemenea, cei săraci şi neajutoraţi. În această zi se poate face şi slujba sfeştaniei în casă.
Acolo unde sunt case de creştini care nu au un Sfânt ocrotitor, preotul trebuie să-i îndemne pe aceştia să-şi aleagă un Sfânt la care au mai mare evlavie, punându-l ca păzitor al casei lor. Prilejurile în care preotul îi poate îndemna pe creştini înspre aceasta ar fi: la scaunul Spovedaniei, cu prilejul vizitelor pastorale sau atunci când este chemat să săvârşească slujba sfinţirii unei case care nu are Sfânt ocrotitor.
Sfinţii ocrotitori ai caselor creştinilor nu vor rămâne niciodată datori faţă de cei care le cer mijlocirea sau ajutorul, revărsând bogăţia darurilor lor asupra acestora şi ajutându-i spre tot lucrul bun şi mântuirea sufletelor lor.
Alex Andru
Sursa: Teodor Ciurariu
