Sfântul Grigorie mare luminător a fost
Poporului lui şi neamului.
El pe slavă şi averi a călcat cu dispreţ,
Iubind mai mult sărăcia lui Hristos Răstignit,
Iubind mai mult bogăţia din ceruri.
El pururea mintea la ceruri avut-a, cugetul la Hristos.
El chinuri cumplite în trup a răbdat,
Ca şi când ar fi fost în trup străin.
El puternic a fost cu al Domnului har,
Cu a Domnului hrană cerească hrănit,
Înarmat contra diavolilor cu dumnezeiasca purtare de grijă.
El dintru slavă în groapă a fost pogorât,
Iar din groapă înălţat la slavă mult mai mare,
La culmile slavei cereşti.
Grigorie Sfântul e plin de măreţie,
El Armenia a luminat cu Lumina lui Hristos.
Chiar Tiridates, omul sălbăticit ca un mistreţ
Botezatu-s-a cu Crucea, şi s-a făcut mieluşel.
Pământul Armeniei celei mari îl slăveşte
Pururea pe Grigorie Sfântul,
Care lauda Armeniei este şi-al ei Luminător.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
Puteți citi și:
