Preot Bogdan Chiorean
Le spun întotdeauna viitorilor doctori că trebuie să se ferească, cu orice preț, să facă prognosticuri legate de șansele de supraviețuire ale bolnavilor incurabili.
Îmi amintesc de un episod tragi-comic întâmplat acum câțiva ani. Un domn vine să-și interneze la noi mama, bolnavă de cancer și demență, în vârstă de 94 de ani. Ne lasă să înțelegem că un medic i-a spus că bătrâna are doar zile, nu săptămâni.
Trec vreo 3 săptămâni și-l chem să discutăm situația doamnei. Stare stabilă, fără dureri și simptome deranjante, doar cu nevoi fundamentale. Îi recomand să o ducă acasă. Ne roagă să mai rămână puțin; acceptăm fără nicio întrebare suplimentară.
După vreo alte 2 săptămâni, văzând că evită subiectul, îl chem iar. Neavând variante, îmi spune că s-a încrezut prea tare în prognosticul acelui medic. S-a gândit că-i profesor și face asta de-o viață, deci știe ce vorbește. Și c-au debarasat toate din garsoniera bătrânei, au zugrăvit frumos și s-a mutat o nepoată, ce tocmai născuse.
Bătrâna a mai trăit 3 ani și câteva luni.
Sfântul Apostol Petru a fost pescar. Pescar de meserie, nu hobby în vremuri de plictis. Aptitudinile și experiența nu i-au fost întotdeauna suficiente. Ascultarea de Dumnezeu și prezența Harului Său i-au desăvârșit munca.
Niciodată eforturile umane nu vor avea rezultate certe. O știm de la grădiniță și ni se pare o nedreptate. Pentru că am vrea ca totul să depindă de puterile noastre.
Dar fiecăruia dintre noi îi mai trebuie, la vreme, câte o noapte în care să nu prindă nimic. Doar ca să-nțelegem și să Îi mulțumim.
