Orice creştin poate să se facă mucenic pentru Credinţă, în timpuri de prigoană, dar şi în timpuri de pace.
Avva Atanasie zice: ”Chinuieşte-te de către conştiinţa ta, mori păcatului, omoară-ţi mădularele cele pământeşti şi vei fi mucenic după dorinţa ta. Mucenicii cei din vechime au stat împotriva împăraţilor şi cezarilor celor păgîni; tu însă stai împotriva împăratului păcatelor – adică a diavolului şi a cezarilor lui diavoleşti.
Atunci erau temple păgâne şi idoli, împreună cu cei care le aduceau jertfe lor. Dar acum sunt cugetele cele idoleşti din inimi. Cel care este rob patimei curviei cu adevărat se închină idolului Afroditei. Cel care se mânie şi se înfurie se închină idolului lui Ares. Cel care este avar şi nu-i pasă de durerile şi nevoile celui de aproape se închină idolului lui Hermes.
Dar dacă tu te înfrânezi de la toate aceste patimi, atunci tu i-ai răsturnat pe idoli, ai respins cugetele cele rele şi te-ai făcut mucenic pentru Dreapta Credinţă.”
Aşadar, creştinului celui râvnitor de astăzi nu trebuie să-i pară rău că nu trăieşte în timpuri de prigoană a Creştinismului. Căci fiece creştin, indiferent de epoca în care trăieşte, poate să se facă mucenic pentru Hristos şi pentru Evanghelia Lui.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
