90. Știm noi ceva despre ființa lui Dumnezeu?
Nu putem cunoaște ființa lui Dumnezeu nici pe calea firii, nici pe calea mai presus de fire. Ființa lui Dumnezeu este “ascunsul” tainic, la care nu ne putem ridica cu mintea și cu care nu putem intra în legătură. Ea e mai presus de orice nume cum spune PSEUDO-DIONISlE Areopagitul. Dar noi cunoaștem lucrările acelei ființe, care coboară la noi, cum zic Sf. Părinți. Toate numele ce le dăm lui Dumnezeu, privesc aceste lucrări; înțelepciunea lui Dumnezeu, văzută în lume, este o astfel de lucrare; puterea Lui creatoare la fel. Aceste lucrări le mai numim și însușiri ale lui Dumnezeu, sau pe baza acestor lucrări îi dăm lui Dumnezeu așa numitele însușiri. În cunoașterea firească aceste lucrări sau însușiri ale lui Dumnezeu le aflăm prin analogie de la lucrările create; în cunoașterea mai presus de fire aveam o vedere, mai directă a lor.
91. Ce înseamnă cuvintele “Cred întru unul Dumnezeu”?
Aceste cuvinte au fost introduse în Simbolul de credință cu scopul de a îndrepta credința greșită a păgânilor, în existența mai multor dumnezei (politeismul). Credința într-un singur Dumnezeu, sau monoteismul, e susținută de toți Părinții și Scriitorii bisericești, care s-au ocupat de acest adevăr.
92. Care sunt însușirile lui Dumnezeu ?
Dumnezeu este unul. Sf. Apostol PAVEL scrie Corintenilor:”Ci noi avem un Dumnezeu-Tatăl, dintru care sunt toate și noi întru Dânsul, și un Domn Iisus Hristos, prin care sunt toate și noi printr-însul” ( Cor. VIII, 6). Dumnezeu este unul singur, pentru, că unul singur e universul pe care l-a facut. Sf. EFREM zice: “Dacă nu e un singur Dumnezeu, nu e Dumnezeu”.
Dumnezeu este Duh, cum o mărturisește Mântuitorul Însuși femeii samarinence : ” Duh este Dumnezeu, și cei ce I se închină, cu duhul și adevărul se cade să I se închine” (Ioan IV, 24). El e nematerial și netrupesc, spune Sf. IOAN DAMASCHIN. El e izvorul din care-și ia începutul toată firea înțelegătoare și duhul. Dumnezeu e simplu, adică necompus, fiindcă e nematerial. Firea Sa e necompusă și duhovnicească, El nu admite nici un fel de adaus în Sine și nu are ceva mai mare, sau mai mic, în sine. Dumnezeu e neschimbător, cum ne-o arata Sf. IACOB prin cuvintele: “Părintele luminilor, la care nu e schimbare sau umbră de mutare” (I, 17). Dumnezeu este veșnic, cum ne încredințează cuvintele APOCALIPSEI “Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Atotțiitorul, Cel ce era, Cel ce este și Cel ce vine” (Apocalipsa IV, S). El e înainte de timp, pentru că timpul e de la El însușirea lui veșnică e că El este veșnic.
Dumnezeu e necuprins, pentru că este nesfârșit și de nespus. Dumnezeu e nevăzut. Cuvântul se adresează către El în tăcere, simțul se tocește vrând să-L cerceteze, iar înțelegerea se închircește vrând sa-L îmbrățișeze.
Dumnezeu e atotprezent, cum ne spune PSALMISTUL : “De mă voi sui în cer, Tu acolo ești; de mă voi coborî în iad, de fața ești. De voi lua aripile mele de dimineață și mă voi sălășlui la marginile mării, și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta” (Psalm. CXXXVIII, 7-9). Fiind fără început și fără sfârșit, Dumnezeu este atotprezent, pentru că nu El e în altceva, ci toate sunt în El. El e pretutindeni și e în întregime pretutindeni.
Dumnezeu e atotputernic, cum ne încredințează Sf. Evanghelie: “Cele ce nu sunt cu putința la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu” (Luc. XVIII, 27). Atotputernicia lui Dumnezeu o susțin toți Sf. Părinți, îndeosebi Aristide, Sf. Teofil al Antiohiei, Sf. Irineu, Clement Alexandrinul, Sf. Chiril al Ierusalimului. Puterea lui Dumnezeu e nevăzută și ascunde o mare pătrundere și simțire a Duhului.
Dumnezeu e atotștiutor, cum ne spune Sf. Apostol PAVEL : ” O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeul! Cât sunt de necercate judecățile Lui și neurmate căile Lui! (Romani XI, 33). Știința lui Dumnezeu cunoaște toate deodată: cele trecute, cele prezente, cele viitoare. El cunoaște totul din veci; El știe înainte de facerea lumii ce se va întâmpla până la ultimele clipe ale acesteia. Dumnezeu nu s-a sfătuit cu nimeni despre noi, în momentul când am fost creați, pentru că El cunoștea rostul nostru înainte de facerea pământului și a veacurilor. Prin preștiința Sa, Dumnezeu nu ne obligă să facem cele viitoare. Dumnezeu știe toate câte se vor întâmpla prin libera voință a oamenilor, dar aceasta preștiintă nu nimicește liberul arbitru sau libera hotărâre. Dumnezeu privește în inimi, știe toate și aude toate.
Dumnezeu e drept, cum spune PSALMISTUL: ” Domnul iubește judecata și nu va părăsi pe cei cuvioși ai Săi; (aceștia) în veac vor fi păziți; iar cei fără-de-lege se vor goni și sămânța celor necredincioși de tot se va pierde” (Ps. XXXVI, 28).
Dumnezeu e bun, cum declară Însuși Mântuitorul: “Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu” (Matei XIX, 17).
Dumnezeu e Iubire, cum ne încredințează Sf. Apostol IOAN (I Ioan IV, 8 si 16). Dumnezeu este lumina (I Ioan I, 5). Dumnezeu este desăvârșit, după cuvântul Mântuitorului: “Fiți dar desăvârșiți, precum Tatăl nostru din ceruri desăvârșit este” (Matei V, 48), Dumnezeu e desăvârșit în toate, egal și asemenea cu Sine. Nu e supus prefacerii lucrurilor, nici nașterii, nici întâmplării. Are deopotrivă chipul oricărei virtuți. El nu se micșorează, nici nu crește, ci e totdeauna același.
93. Dacă Dumnezeu este Duh, de ce în Sf. Scriptura se vorbește despre inima, ochii, urechile, mâinile lui Dumnezeu?
Sf. Scriptura ține seamă de firea limbii omenești, adică de felul ei de a-și arăta gândurile. Cuvintele de mai sus nu înfățișează organe trupești, asemenea celor omenești, ci anumite puteri ale lui Dumnezeu. Astfel, inima arată bunătatea și iubirea lui Dumnezeu, ochii și urechile arată atotștiința Lui, iar mâinile, atotputernicia Lui. Dupa cum figura lui Dumnezeu nu poate fi zugrăvită în mintea noastră, tot așa nu poate fi vorba de organe trupești ale lui Dumnezeu, căci după cuvântul unui Părinte al Bisericii: “El aude fără urechi, vorbește fără gură, lucrează fără mâini, vede fără ochi”.
94. Dacă Dumnezeu este atotprezent de ce se spuse în Sf. Scriptura că El este în ceruri sau în biserică?
Dumnezeu este atotprezent; dacă se zice că El este în mod deosebit în ceruri, este pentru că prezența Lui e mai vădită ființelor spirituale și cerul închipuie sfințenia; dacă se vorbește de prezența Lui deosebită în Biserică, este pentru că, mai ales în Biserică împarte El, prin Sf. Taine, harul Său sfințitor.
