Un pustnic stătea pe malul unui râu şi se ruga. Când îşi deschise ochii, observă un scorpion care căzuse în apă şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă grozav de tare pe salvator.
După un anumit timp, când îşi deschise ochii din nou, pustnicul observă că scorpionul căzuse din nou în apă şi era gata-gata să se înece. Din nou îl salvă pustnicul, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară aşa de tare încât pustnicul suspină.
Când se repetă scena aceasta pentru a treia oară, un ţăran care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe pustnic:
“Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest răcuşor, dacă în loc să-ţi mulţumească îţi provoacă numai dureri?”
“Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse pustnicul. Ţine de natura şi de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să pun în practică mila şi iubirea”.
Vi s-a întâmplat să ajutaţi vreun „scorpion” din acesta, iar drept răsplată el să vă înţepe? Dacă da, trebuie să-l înţelegeţi; aceasta este firea „scorpionilor”. Nu daţi în patima lor. Dumneavoastră urmaţi-vă firea şi calea, răspunzând de fiecare dată cu multă compasiune şi dragoste, ca să demonstraţi că nu sunteţi asemenea lor.
