Fiul de împărat și vasul cu untdelemn

    Odată a fost un împărat care avea un fiu viclean. Pierzându-și nădejdea schimbării lui în mai bine, tatăl și-a condamnat fiul la moarte. I-a dat timp o lună de zile să se pregătească. După ce a trecut luna, tatăl a cerut să I se înfățișeze fiul înaintea sa.
Cât de mare i-a fost uimirea când a observat că tânărul era complet schimbat: chipul îi era slab și palid; întreg trupul său arăta că suferise mult.
–    Fiul meu, cum de ți s-a petrecut o astfel de schimbare? l-a întrebat tatăl.
–    Tatăl și domnul meu, a răspuns tânărul, cum este cu putință să nu mă fi schimbat, când fiecare zi mă aducea mai aproape de moarte?
–    Foarte bine, fiul meu. De vreme ce cu siguranță ai venit din nou la cele bune ale tale de mai înainte, te iert. Însă va trebui să păzești această râvnă de a-ți păzi sufletul în tot restul vieții tale.
–    Părintele meu, a răspuns fiul, aceasta este cu neputință. Cum voi putea să mă împotrivesc nenumăratelor ademeniri și ispitiri?
Atunci împăratul a poruncit să-i aducă un vas plin cu untdelemn.
–    Ia acest vas, i-a spus el fiului său, și poartă-l în mâinile tale străbătând toate drumurile cetății. Te vor urma doi ostași cu săbii ascuțite. Dacă vei vărsa chiar și o singură picătură din acest untdelemn, îți vor tăia capul.
Fiul l-a ascultat; cu pași sprinteni, dar cu foarte multă atenție, a străbătut toate drumurile cetății, avându-i pe cei doi ostași care-l urmau îndeaproape. Dar nici măcar o picătură nu a vărsat.
Când s-a întors la palat, tatăl său l-a întrebat:
–    Fiul meu, ce ai văzut pe când străbăteai drumurile cetății?
–    Nu am văzut nimic.
–    Cum adică nimic? Astăzi a fost o mare sărbătoare. Cu siguranță ai văzut tejghelele pline de mărfuri…atâtea trăsuri, atâția oameni…
–    Nu am văzut nimic din toate acestea, a răspuns fiul. Toată atenția mea era îndreptată asupra untdelemnului M-am temut ca nu cumva să se verse vreo picătură și astfel să-mi pierd viața.
–     Foarte bine ai făcut! Păstrează, așadar, această lecție în mintea ta pentru tot restul vieții tale. Să ai aceeași pază față de sufletul tău, așa cum ai avut astăzi față de untdelemnul din vas. Să-ți îndepărtezi gândurile tale de la cele care repede trec, ca să le pironești asupra celor veșnice. Vei fi urmat, nu de ostași înarmați, ci de moarte, către care fiecare zi ne aduce mai aproape. Să iei aminte foarte mult la paza sufletului tău și la ispitele pierzătoare.
Fiul și-a ascultat tatăl și de atunci a trăit fericit.