Într-o zi un elev a hotărât să-l provoace pe învățătorul său. Astfel, s-a hotărât să-i întindă o cursă. A prins un fluture și îl ținea în pumnul său. Și dacă învățătorul îl găsea, atunci avea să-l întrebe dacă fluturele era viu sau mort. În cazul când răspundea că fluturele era viu, atunci avea să-l strângă în pumn și să-l omoare. Și invers. Așadar, când a venit învățătorul în clasă, s-a apropiat elevul de el și, întinzând mâna, l-a întrebat în fața celorlalți elevi:
– Învățătorule, ce am în mână?
– Sufletul tău, copile! a răspuns învățătorul netulburat.
Elevul s-a problematizat și pentru puțin s-a gândit la răspuns. A ajuns la concluzia că învățătorul avea dreptate. Fluturașul era un suflet care putea să fie și al lui. Cu toate acestea, a continuat:
– Și este viu sufletul meu sau nu?
Învățătorul l-a privit cu bunătate în ochi și i-a spus zâmbind:
– De tine depinde.
Nimic nu ne poate influența sufletul, decât dacă îngăduim noi înșine aceasta.
Învățătorul din această istorioară este Însuși Dumnezeu, iar copilul-fiecare dintre noi, pe când fluturele este sufletul nostru. Istorioara te pune pe gânduri și te îndeamnă să iei hotărâri bazate nu pe ceva de suprafață, ci în interesul sufletului tău. Tu alegi, de mâna ta depinde dacă vei înainta și vei deveni chiar și pildă de urmat sau vei rămâne pe loc.
Numai Dumnezeu te poate umple lăuntric. Numai Dumnezeu poate să te întregească ca om. Numai pe El dacă-L ai împreună-călător, le ai pe toate. Dacă le ai pe toate în afară de El, atunci îmi pare rău, dar trebuie să știi că nimic nu ai și te vei chinui toată viața ta ca să găsești ceva care să te umple, să te mulțumească. Orice ai face, oricâte vei dobândi, dar dacă nu-L ai pe Dumnezeu ca Părinte al tău și Dascăl, atunci de îndată ce vei dobândi ceva nou, foarte repede te vei simți gol.
Tu ești cel care nu vrea și nu vânezi cele care te fac să te simți împlinit ca și om. Și vei simți că nu-ți lipsește nimic, căci Îl vei avea pe Dumnezeu. De tine depinde…
