Formalism răutăcios și râvnă fără pricepere

Astăzi, Mântuitorul Hristos vindecă un om paralizat țintuit la pat vreme de 38 de ani, iar mai marii iudeilor, deloc impresionați de minune, fac ceea ce știau ei mai bine − o criză acută de formalism bolnav și răutăcios. Un biet slăbănog redevine și el din nou om, iar aceia nu ratează ocazia de a se umple iarăși de ridicol – vezi, Doamne, era… sărbătoare și nu trebuia făcută o astfel de „lucrare”! Nimic mai josnic împotriva evidenței binelui, decât „viciul de procedură”.

E adevărat că legea prevedea „să nu faci niciun lucru în acea zi (sâmbăta): nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta…” (cf. Ieș. 20, 10), însă de la acestea și până la scandalul provocat de ei nu poate fi vorba decât despre ipocrizie, formalism bolnav, răutate și invidie – toate deghizate în pretinsă dragoste de Lege.

Ne este întărită convingerea, încă o dată în plus, că Mântuitorul nu exagerase cu nimic atunci când i-a condamnat aspru pe farisei că „strecoară țânțarul și înghit cămila”, că „închid ușile Împărăției”, astfel încât nici ei, dar nici ceilalți nu mai pot intra, ori că se aseamănă „mormintelor văruite”, „paharelor curățate doar pe exterior” și „povățuitorilor orbi” care călăuzesc și pe alții cu păguboasă râvnă direct în groapă (Mt. 23, 13-27; 15, 14).

Acum însă, referindu-ne la noi, cei de astăzi, nu ați recunoscut, ascultând această pericopă evanghelică, pe „credinciosul de serviciu” care, cu nepricepută râvnă, crezându-se „învățător”, provoacă și mai mare tulburare în Biserică, în dorința de a-i disciplina pe cei neștiutori? Mă refer la cei care, de dragul „ordinii”, provoacă ei înșiși dezordine, printr-o atitudine absolut nepedagogică de a-i învăța pe cei necunoscători cum sau când trebuie să se închine, pe unde au voie și pe unde nu au voie să treacă în lăcașul de cult, când trebuie și când nu trebuie să îngenuncheze ș.a.m.d. Există persoane care au căzut „victime” unor astfel de „lecții publice de creștinism”, cu finalitatea de a nu mai călca niciodată pe la Biserică…

Alții poate ați recunoscut în evanghelia de astăzi pe superstițioșii care nu vin Duminică de Duminică la Biserică, în schimb respectă cu strictețe toate obiceiurile „băbești”, inventate încă din epoca precreștină și până astăzi; nu postesc, așa cum se cade, toate posturile de peste an, dar au grijă să nu spele rufe niciodată de la Bobotează și până la odovania acestui praznic; țin cu strictețe doliu după părinții lor trecuți la cele veșnice, dar trăiesc, în continuare, necununați creștinește. Acestora, deopotrivă, mi se pare că Se adresează și azi Hristos zicând: „Nebuni și orbi, ce este mai mare, darul sau Altarul care sfințește darul?” (Mt. 23, 19), atrăgându-ne atenția că acestea sunt tot moduri de a „strecura țânțarul și a înghiți cămila” (Mt. 23, 24).

Dragii mei,

De prea multe ori asistăm și astăzi, în ce privește pe unii dintre noi, la râvnă fără pricepere, la forme fără fond și la superstiții fără credință, ceea ce dovedește că încă nu am învățat să distingem esențialul de neesențial și spiritul legii de litera acesteia. Iudeii făcuseră din respectarea sâmbetei o obsesie bolnavă, o maladie degenerativă și stupidă care i-a aruncat în ariditate sufletească, fapt ce L-a determinat pe Domnul să-i atenționeze că „sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Mc. 2, 27). În aceeași logică, se întâmplă să cădem și noi uneori pradă formalismului, bigotismului, misticismului bolnav sau bolnăvicios, semidoctismului și superstițiilor ridicole, care ne fac cu mult mai condamnabili decât pe iudeii de altădată, pentru că aruncăm în derizoriu învățătura cea nouă și sfântă a Domnului.

Când vom învăța, oare, să-L acceptăm pe Dumnezeu, în loc să-L tot suspectăm în fel și chip? Să-L slujim, adică, în mod autentic, în loc să-L transformăm, cu prefăcută râvnă, în… obiect de „studiu”? Când vom reuși să-L credem pe „Cuvântul Lui” (Iisus Hristos), în loc să-L tot „formalizăm”, potrivit nepriceperii noastre? Când vom înțelege că trebuie Să-L iubim, pur și simplu, în loc să-L tot umanizăm (după chipul nostru decăzut) și să-L cenzurăm potrivit crezului nostru corupt?…

† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților

Sursa: http://www.episcopiaslatinei.ro/

Total
29
Shares
Previous Post

Pelerinajul Părintelui Cleopa la Scăldătoarea Oilor (Vitezda)

Next Post

Preoții sunt niște hoți

Related Posts