Ieromonah Savatie Baştovoi
Ce este mai mare decît iubirea părinților pentru copilul lor? Iubirea aceasta firească este și mai mare, și mai sensibilă atunci cînd copilul e bolnav. Dar ce să spunem despre iubirea părinților pentru copilul lor orb pe care l-au purtat cu grijă să nu se rănească, să nu se ardă, să nu cadă. Ce poate fi, deci, mai mare decît iubirea părinților pentru copilul lor orb care și-a recăpatat vederea? Mai mare poate fi doar frica, frica de excludere.
Evanghelia de azi este despre vindecarea de către Hristos a tînărului orb. Dar este și despre frica de a mărturisi.
Atunci cînd mai marii Templului, cărturarii și fariseii au aflat despre minunea săvîrșită de Hristos, au chemat la ei pe părinții tînărului și le-au cerut să mărturisească de e adevărat. Deși Hristos le vindecase copilul, adică le-a arătat o putere supranaturală, totuși frica lor de șefii direcți era atît de mare, încît au evitat să spună cum și-a recăpătat vederea: “Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine” (Ioan 9, 20-22). Apoi, Evanghelistul Ioan ne spune și pricina pentru care nu au mărturisit adevărul: “Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă”.
Iată cît de mare este puterea fricii indusă sistematic, picătură cu picătură, în inima omului spab. Este mai mare chiar decît iubirea pentru propriul copil. Sau credeți că cei care au văzut cum orbul din naștere a văzut în chip minunat nu s-au gîndit că își poate pierde din nou vederea din pricina tăgăduirii lor? Da, dar frica era mai mare chiar decît iubirea pentru propriul copil. Acest soi de frică și de șantaj cu excluderea este folosit pînă astăzi de către diavol și fiecare din noi îl cunoaște pe propria piele.
Așa dăinuie în lume trădarea, așa ne stăpînește răul și de asta nu îsi poate face loc printre noi Binele, pentru că ne temem. De partea cealaltă, a fost femeia samariteancă, cea care a lăsat căldarea la fîntînă și a alergat să spună tuturor că L-a aflat pe Hristos (Ioan 4).
Deși Hristos Își revarsă milele Sale peste toți, totuși doar cei care nu se vor rușina să-L mărturisească înaintea oamenilor vor fi mîntuiți, ceilalți fiind lepădați în Ziua Judecății: “Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri” (Luca 8, 38).
