– Părinte, tare mă tem şi mă gândesc ce voi face într-o împrejurare grea. Cărui fapt se datorează această frică?
– Se poate ca cineva de mic să fi păţit ceva şi de aceea să se teamă. De multe ori se poate ca frica să fie firească, dar poate fi şi din lipsa credinţei, din lipsa încrederii în Dumnezeu. Însă frica este şi frână, deoarece îl ajută pe om să scape la Dumnezeu. Când omul se teme, caută să se prindă de ceva şi atunci este nevoit să se prindă de Dumnezeu. Vezi, în locurile calde unde oamenii sunt sălbatici, acolo există şi animale sălbatice, fiarele cele mari etc. şi aceasta pentru ca oamenii să fie nevoiţi să ceară ajutor de la Dumnezeu, să scape la Dumnezeu şi să-şi afle menirea lor. Altfel ce ar fi putut să-i înfrâneze pe aceşti oameni? Toate cele pe care le-a făcut Dumnezeu au un sens.
– Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeul Cel adevărat şi din pricina fricii cer ajutor, îl primesc?
– Ascultă! Îşi ridică ochii lor în sus şi aceasta tot este ceva. Frica este frână şi pentru copiii cei mici. Pe unii copii, dacă nu-i înfricoşezi puţin, nu ascultă de nimeni, nici de mamă, nici de tată. Şi eu când eram mic mă înfricoşau cu „bau-bau”[1]. Cel mic de ani este firesc să se teamă. Dar cu cât copilul creşte, i se coace mintea şi frica se retrage. Frica firească ajută numai la vârsta copilărească. Dar când omul se măreşte şi se teme de o nimica toată, atunci e vrednic să-i plângi de milă. Vin la Colibă oameni duhovniceşti şi îmi spun: „Iată, a murit cineva alături de noi şi de atunci ne temem mereu”, şi mă roagă să fac rugăciune ca să li se îndepărteze frica. „Aici unii se silesc să aibă pomenirea morţii”, le spun, „iar tu, deoarece a murit unul lângă tine, vrei să-ţi alungi frica!”.
Frică firească există puţin mai multă la femei. Sunt puţine femeile care nu se tem. Dar acestea pot pricinui şi probleme în familie, pentru că atunci nu se mai supun. Precum şi unul care nu este fricos din fire, ci are bărbăţie, poate deveni obraznic. Sunt şi unele femei care se tem foarte mult. Atunci când o femeie are o teamă firească şi se nevoieşte şi dobândeşte bărbăţie, este mare lucru. Femeia, deoarece are jertfa în firea ei, are şi multă lepădare de sine, pe care n-o are bărbatul cu toată bărbăţia ce-o are din fire.
[1] Bătrânul, când era mic, era foarte vioi. „Bau-bau” – personaj fabulos invocat de unii părinţi pentru a-i cuminţi pe copiii lor.
Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2012.
