Golgota

Te vindem iar cu sărutări viclene,
Prin nepăsare oarbă şi prin lene.
Te biciuim cu vorbe de ocară,
Te pălmuim cu ură ca de fiară.
Te adăpăm cu suc de-amărăciune,
Din pofte şi din stricăciune.
Te țintuim pe cruci de nedreptate
Prin cuiele uciderii de frate,
Iar împletim blestemele de tată
Să-ncingem Doamne, fruntea-nsâgerată,
Tu iarăşi zici, în blândă rugăminte,
„Nu ştiu ce fac, îngăduie-i, Părinte”.

Extras din Ție, Doamne, Îți voi cânta- Monahia Teodosia (Zorica) Lațcu, Editura Doxologia via http://doxologia.ro.

Previous Post

Iuda de azi umblă printre noi, e un ecumenist convins şi un excelent teolog, e un maestru al crimei perfecte

Next Post

Slava Laudelor, glas 2, de Dimitrie Suceveanu

Related Posts
Total
0
Share