Te vindem iar cu sărutări viclene,
Prin nepăsare oarbă şi prin lene.
Te biciuim cu vorbe de ocară,
Te pălmuim cu ură ca de fiară.
Te adăpăm cu suc de-amărăciune,
Din pofte şi din stricăciune.
Te țintuim pe cruci de nedreptate
Prin cuiele uciderii de frate,
Iar împletim blestemele de tată
Să-ncingem Doamne, fruntea-nsâgerată,
Tu iarăşi zici, în blândă rugăminte,
„Nu ştiu ce fac, îngăduie-i, Părinte”.
Extras din Ție, Doamne, Îți voi cânta- Monahia Teodosia (Zorica) Lațcu, Editura Doxologia via http://doxologia.ro.
