Zeflemeaua nu este doar a spune cuvinte nepotrivite, ci și grabnica alunecare spre vorbe. Un om înclinat spre vorbe, chiar dacă nu se află în poziții desfrânate, fie și acoperit cu mii de acoperăminte, va cădea cu siguranță. Aceasta pentru că înclinația spre vorbire este unul din elementele cele mai chinuitoare din viața oamenilor care vor să se afierosească lui Dumnezeu. Vorbăria descoperă învârtoșarea inimii și absența lui Dumnezeu.
Când te afli în fața cuiva mare, nu vorbești, ci doar privești, asculți sau răspunzi la ce te întreabă. Faptul de a vorbi arată că nu am înaintea mea vederea lui Dumnezeu, nu am perspectiva care mă conduce la Cer. Cuvintele sunt semne care ascund toate păcatele, interioare și exterioare, pentru că mintea, inima, și judecata omului sunt încurcate. Vorbind sau ascultând pe alții care vorbesc, te amesteci cu întreaga lume pe care o aduci înaintea ta sau ți-o aduc ei. Atunci ți se pustiește sufletul, ți se dezgolește duhul, iar trupul neputincios să compenseze binele, ce va face? Va cădea în toate împuțiciunile.
Arhim. Emilianos Simonopetritul
