Harul lui Dumnezeu nu depinde de timp

Am primit scrisoarea ta, fiul meu, și-ți răspund la toate cele pe care mi le-ai scris.

Întrebi cine din cei doi primește mai repede Harul, isihastul sau cel care se supune. Fără îndoială că ucenicul ascultător. Căci și Harul îl primește mai repede și totdeauna în afara primejdiei este; nu se teme nici că va cădea, nici că se va pierde. Numai să nu cadă în nepăsare. Iar când va veni Hristos înlăuntrul său, atunci omul și cu mulți se va liniști și pace peste tot va avea.

Harul lui Dumnezeu nu depinde de timp, ci de chipul viețuirii și de mila lui Dumnezeu.

Experiența, prin lucrare, se dobândește în timp, însă Harul – pentru aceasta se numește har, adică dar-harismă – depinde de Dumnezeu și se dăruiește potrivit cu căldura credinței, smereniei și bunei intenții.

Solomon a primit Har la doisprezece ani. Daniil la aceeași vârstă. David când era tinerel și păștea oile tatălui său. Și toți la fel, atât cei de demult, cât și cei mai de curând.

De îndată ce omul se pocăiește cu adevărat, Harul se apropie de el și se mărește odată cu râvna, în timp ce experiența cere asceză îndelungată.

Mai înainte de orice lucru, cel care cere Har de la Domnul, trebuie să rabde ispitele și necazurile în orice chip ne vin ele. Iar dacă în vreme de ispită se arată nemulțumitor și nu arată destulă răbdare, nici Har îndestulător nu-i va veni, nici virtute nu săvârșește, nici de harisme nu se învrednicește.

Dacă cineva a aflat care este darul lui Dumnezeu – că sunt necazurile și în general toate cele pe care ni le pricinuiesc ispitele –, unul ca acesta a aflat cu adevărat calea Domnului. Și le așteaptă să vină, căci prin ele se curăță, răbdându-le se luminează și-L vede pe Dumnezeu.

Dumnezeu nu poate fi văzut, fără numai prin mijlocirea cunoașterii. Iar această cunoaștere este contemplația. Adică, atunci când înțelegi că Dumnezeu este lângă tine și în El te miști, că orice faci El vede și iei aminte să nu-L mâhnești, pentru că pe toate le vede și înlăuntru și în afară, atunci nu păcătuiești. Pentru că Îl vezi, Îl iubești, și iei aminte să nu-L mâhnești, „că de-a dreapta ta este”. Așadar, tot cel care păcătuiește, nu-L contemplă pe Dumnezeu, ci este orb.

Extras din Mărturii ale experienței monahale– Cuviosul Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos.

Total
382
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Ioan 10, 27–38)

Next Post

Viețile Sfinților – mai, ziua 28

Related Posts