Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia I, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 35-36
„Postul este hrană sufletului; și după cum hrana trupească îngrașă trupul, tot așa și postul face mai puternic sufletul, îl face mai ușor, îi dă aripi, îl face să stea la înălțime, să se gândească la cele de sus și să se ridice mai presus de plăcerile și dulcețile acestei vieți. Și după cum corăbiile ușoare străbat mai iute mările, iar dacă sunt încărcate peste măsură se scufundă, tot așa și postul face mai ușoară mintea și o pregătește să străbată cu ușurință oceanul acestei vieți; o face să se îndrăgostească de cer și de cele din cer, să socotească o nimica pe cele din lumea aceasta și să treacă pe lângă ele cu mai multă nepăsare decât pe lângă umbră și vis.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia II, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 39
„Când mă gândesc la schimbarea grabnică petrecută astăzi și mă duc cu gândul la neorânduiala zilei de ieri, mă mir și mă minunez de puterea postului; că a intrat în cugetul fiecăruia, i-a schimbat gândul, i-a curățit mintea, nu numai a conducătorilor, ci și a condușilor; nu numai a bărbaților, ci și a femeilor; nu numai a celor liberi, ci și a robilor; nu numai a bogaților, ci și a săracilor; nu numai a celor ce și-au făcut cultura în limba grecească, ci și a celor barbari. Dar pentru ce vorbesc eu de conducători și de supuși? Chiar cugetul celui ce poartă pe cap diadema împărătească arată aceeași supunere ca și ceilalți. Nu mai poți vedea astăzi deosebire între masa bogatului și masa săracului. Pretutindeni mâncăruri simple: s-au dus mâncărurile scumpe și gătite cu migală; astăzi ne apropiem de masa aceasta săracă cu mai multă plăcere decât atunci când ni se puneau în față mâncăruri pregătite cu fel de fel de dresuri și mult vin.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia LVII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 667
„Omul care se roagă cum trebuie și postește nu are nevoie de multe lucruri; iar omul care nu are nevoie de multe lucruri nu poate îndrăgi banii și averile, ci este înclinat spre milostenie. Cel care postește este ușor și înaripat; se roagă cu mintea trează, postul stinge poftele cele rele, pogoară mila lui Dumnezeu, smerește sufletul îngâmfat. De aceea și Apostolii posteau aproape totdeauna. Cel care se roagă și postește are două aripi și este mai ușor decât vântul. Când se roagă nu cască, nu se întinde, nu amorțește, cum pățesc cei mai mulți, ci este mai iute ca focul și este mai presus de pământ. De aceea mai cu seamă unul ca acesta este dușman și vrăjmaș demonilor. Nimic nu este mai puternic ca un om care se roagă cum trebuie. Dacă o femeie a avut puterea să înduplece pe un judecător crud care nici de Dumnezeu nu se temea și nici de oameni nu se rușina (Luca 18, 2-8), cu mult mai mult va atrage asupra sa mila lui Dumnezeu cel care se roagă neîncetat Lui, care-și înfrânează pântecele și alungă de la el desfătarea și îmbuibarea.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
