Predica Mitropolitului Neofit de Morfou în Duminica Parabolei Talanților
“Ani binecuvântați să aveți, așa să fie anii voștri astfel încât să puneți în valoare talanții pe care vi i-a dat Dumnezeu în această viață ca să puteți să aveți plată în viața veșnică. Despre Evanghelia de astăzi voi spune un singur lucru: m-a impresionant cum Stăpânul, care este chiar Hristos, a dat talanții, unuia cinci, altuia trei și altuia unul, și a plecat. Și le-a spus: lucrați, dându-le talanții. Și, după o vreme, s-a întors Stăpânul și le-a întrebat pe slugile Sale ce au făcut cu talanții pe care li i-a dat. Nu voi vorbi despre talanți, am spus despre aceștia în mai multe rânduri și vouă, și altora. Voi vorbi despre această șansă pe care ne-o dă Hristos tuturor: ne dăruiește viață fiecăruia din sângele și sămânța tatălui și a mamei noastre, fiecăruia din talanții moșteniți de la părinții noștri sau cei pe care i-am lucrat fiecare, și așteaptă Hristos, ne așteaptă, ne așteaptă pe fiecare câți ani îngăduie să trăim să punem în valoare acești talanți. Și vine ceasul când Se întoarce. Care este acest ceas? Ceasul la care a plecat este cel al Înălțării Sale întru Slavă. Ceasul la care se va întoarce este cel al celei de-a Doua Veniri. Tot acest timp îndelungat care se scurge între Înălțarea la Ceruri a Domnului și a Doua Sa Venire și întoarcerea Sa ca să judece vii și morții, este șansa noastră, a tuturor, să punem în valoare acești talanți.
Talanții aceștia sunt foarte variați, nu sunt aceiași pentru toți. Dacă eu am primit zece talanți, va cere de la mine douăzeci. Părintelui Panagioti i-a dat mai puțini, i-a dat cinci, îi va cere zece. Dacă eu m-am lenevit și, din cei zece pe care i-am primit, am făcut doar cincisprezece în loc de douăzeci, iar Părintele Panagioti, din cei cinci primiți, a reușit cu puțin efort, cu greutate și cu greșeli, dar cu multe lacrimi și pocăință, încet-încet, a făcut din cinci, zece. Zece este o lucrare perfectă. Cei cincisprezece ai mei nu sunt perfecți, chiar dacă par în ochii oamenilor că sunt mai mulți, că Arhiereul nostru are mulți talanți și îi înmulțește, totuși Dumnezeu ar fi vrut mai multe de la mine.
Dar una din marile probleme ale ortodocșilor, așa cum spunea și Cuviosul Porfirie, este lenea, puțina râvnă. Trebuie să avem în vedere un singur lucru: cum folosim timpul care ni s-a dat, cum ne activăm talanții și să nu fim trândavi. Știți? Cei mai mulți dintre ciprioți nu sunt leneși, sunt oameni harnici și practici (…), dar ce lucrăm? Credeți că voia lui Hristos care ne-a dat unuia zece și altuia cinci talanți este să devenim niște antreprenori de succes, bogați? Există un talant pe care îl va cere de la noi, toți, Hristos. Și de la cel care are zece, și de la cel care are cinci și de la cel care a primit unul singur. Acest talant este, și eu am înțeles asta în ultima vreme… Acesta unul este care dacă lipsește din punga noastră este ca și cum nu am avea niciunul. Care este acesta? Să vreau să Îl cunosc și să Îl iubesc pe Hristos. Este prima poruncă: Iubește-L pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din toată puterea ta, cu toată mintea ta. Îmi spunea ieri o femeie care a venit să mă vadă și să mă roage să o iert – pentru că în trecut ne-am spus niște cuvinte mai grele și, deși i-am trimis cuvânt să mă ierte, i-am trimis Icoane, cărți, dar nu a vrut să vină să ne împăcăm, nici eu ca arhiereu mândru nu am mers la ea.
Totuși, în ultima vreme, când am început să caut Iubirea lui Hristos și să mă cântăresc pe mine însumi despre cât de mult Îl iubesc pe Hristos, am înțeles două lucruri: am iubit învățătura, am obținut două diplome; am iubit monahismul, am construit mănăstiri, mi-am iubit Mitropolia timp de 22 de ani, am construit și am refăcut Biserici peste tot, hirotonesc preoți, binecuvântez psalți, dar am înțeles că altceva este să faci multe lucrări frumoase și altceva este ca prima ta grijă să fie să Îl iubești pe Creatorul tău, pe Hristos al nostru. Aici am înțeles că am neajunsuri, pentru că toate aceste lucrări le putem face și din alte motive – ca să ne umplem golul din noi, din cauza unor mecanisme psihologice de dependență, din cauza unor interese omenești, chiar economice, pentru slava oamenilor, din multe motive…; putem face multe lucrări frumoase, dar există o lucrare pe care o știe doar Hristos și inima noastră, și este aceea care se va arăta atunci când va veni să-Și ceară înapoi talanții. Îmi va spune: “M-ai iubit, Neofite?” “Mi-ai fost recunoscător că ți-am dat viață, că te-am făcut om al lui Dumnezeu, și chiar episcop?” “I-ai iubit pe mulți, dar pe Mine ți-ai dorit să Mă cunoști?”
Această femeie a venit să îmi vorbească ieri, după multă rugăciune pe care am făcut-o când am văzut că nici ea nu venea să ne împăcăm și nici eu nu puteam să mă smeresc în fața ei. Și am început să Îi vorbesc lui Hristos despre această femeie. Și, iată, că a venit la mine. A adus-o Hristos.
Și ce mi-a zis? Mai întâi să îmi citești rugăciunea de dezlegare arhierească, pentru că păcatul meu a fost mai mare decât al tău. Și i-am citit această rugăciune. Și, după ce ne-am împăcat, am stat de vorbă și am întrebat-o ce a făcut în toți acești ani în care nu ne-am văzut. Și mi-a zis: vă ascult omiliile. Vezi? Dacă iubești pe cineva, găsești o cale de a fi în comuniune cu el. Și am întrebat-o: – Ce ai înțeles din toate aceste omilii, te-au interesat profețiile? – Nu, mi-a zis. Am înțeles că dacă nu Îl iubești pe Hristos și nu Îl pui pe primul loc în inima ta, toate celelalte iubiri sunt deșarte. Și cum Îi vorbești? Și mi-a zis o rugăciune pe care, credeți-mă, o căutam să o găsesc cât mai simplă. Îmi plac rugăciunile simple și scurte pe care să le poată zice și să le înțeleagă și un copil mic. Și ce mi-a zis? Iată, am înțeles că toate relațiile mele care sunt problematice sunt cauzate de faptul că iubirea mea pentru Hristos nu este desăvârșită. Așa că am început să Îi zic: “Hristoase, învrednicește-mă să te iubesc!”
Vă rog și pe voi: nu așteptați să treceți prin crize în relațiile voastre cu oamenii ca să înțelegeți că la baza acestora se află lipsa dragostei față de Persoana Creatorului nostru. Scurtați drumul și învățați din greșelile mele, din ispitele mele, din căderile mele. De aceea le împărtășesc cu voi, ca să nu vă învechiți în josnicii și neputințe sufletești, ci ca să fiți mari la suflet trebuie să vină Cel Mare ca să ne ajute, ca să fiți nobili trebuie să vină Împăratul neamurilor, Domnul domnilor și Împăratul împăraților, și să Îi spuneți: Hristoase al meu, învrednicește-mă să Te iubesc! Și când veți cere aceasta, și cu ajutorul Îngerilor și al unui Sfânt pe care îl iubiți în mod deosebit, să vedeți ce mult vă va dărui să Îl iubiți. Și apoi toate relațiile cu ceilalți, cu Icoanele Sale, cu frații noștri vor începe să se vindece, una câte una. Pentru că va începe iubirea cu Împăratul, cu Domnul, cu Stăpânul vieții și al morții, cu Învingătorul morții, al diavolului și al păcatului. Și astfel se va face loc în sufletul vostru și pentru ceilalți.
Iată un talant pe care ni l-a dăruit tuturor și pe care îl va cere de la toți. Deși este unul, este cel mai important. Să nu vă lăsați înșelați de alte iubiri, față de copii, față de soțul vostru, față de proprietățile voastre; să le iubiți și pe acestea, dar în primul rând pe Unul Domnul. Și când vedeți că ceva nu merge bine în relațiile voastre cu cei din jur înseamnă că aveți o problemă în relația voastră cu Domnul. Și atunci, fiecare cum puteți, în picioare, în genunchi, citiți Psaltirea, Acatistul Maicii Domnului și la sfârșit să ziceți de multe ori: Hristoase, Domnul meu, învrednicește-mă să Te iubesc!
Și atunci când Îl iubim pe Hristos, această iubire ne este pentru veșnicie. Nu este o iubire trecătoare care va ține cincizeci – șaizeci de ani, care va fi uitată după moarte. Nu! Vă doresc așadar ca acest talant pe care îl avem cu toții, în primul rând eu și voi, toți, să îl punem în valoare imediat și să știți că toți anii pe care ni-i dăruiește Hristos, îi îngăduie și nu ne seceră ca să ne ia de pe pământ, deoarece vrea să ne dea șansa să Îl cunoaștem cât mai bine și să Îl iubim din ce în ce mai mult. (…)
Ani binecuvântați să aveți și să înmulțiți talanții voștri spre Slava lui Dumnezeu!“
Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro.
