Preot Alexandru Lungu
Nu știu câți reușim să ne imaginăm tabloul real al Patimilor Sale. El, Dumnezeul Atotputernic, cel care ne-a creat din dragoste, îngăduie să-i ofere creației Sale libertatea de a-L omorî. Cel care învia morții și tămăduia lepra, scuipat și bătut până la epuizare. Cel care a săturat mulțime de popor cu pâine și pește, la final adăpat cu oțet. Așezat pe o cruce, lângă doi tâlhari și dezbrăcat total. Ce tablou, ce tragedie, câtă nebunie!
Avantajul nostru este că știm deja cum se vor încheia aceste zile de durere, în care am călătorit cu imaginația prin locurile unde s-a perindat Mesia. Ultima zi când se vor bate clopote, în această seară la prohodirea lui Hristos. Apoi tăcere până în Sfânta noapte a Învierii. Din întuneric va străpunge un fulger de lumină și iadul se va goli de oameni. Ce dragoste mai mare pentru om poate exista?
Hristos este mortul nostru, al creștinilor și al ateilor deopotrivă. Hristos învie pentru noi toți, agnoști si indeciși. Este Dumnezeul celor care Îl cinstesc, cât și al celor care Îl neagă în continuare. Ce nebunie, câtă splendoare! Să iubești fără să aștepți nimic înapoi, decât scuipări, bătăi și cruce. Ce nebunie să nu-L iubim pe Dumnezeul nostru. Câtă pierdere, atât de păcat!
