,

Sfânta simplitate

Un preot de la țară, mergând cu treburi spre satul vecin, a văzut o femeie din parohia sa spălându-și rufele în râu și, apropiindu-se, a întrebat-o:

– Duminică, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toți cu atenție. Poate am vorbit lucruri prea savante și mă gândesc, Duminica asta, să vorbesc mai pe înțelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înțeles din ce-am spus eu la predică?

– Părinte, i-a răspuns cu smerenie femeia, eu n-am multă carte, dar aș vrea să vă întreb și eu ceva: vedeți pânzele ce le spăl eu acuma? Apa trece prin ele și le curăță. Credeți că au ele habar – de cum le-a curățat apa? Și, cu toate astea, devin albe și frumoase. Nu înțeleg eu, în Biserică, tot cuvântul sfinției tale, dar simt în suflet căldura Duhului Sfânt, Care mă curățește de păcat, așa cum apa aceasta curăță pânzele mele.

Tare mulțumit a plecat preotul văzând un om care nu e doar cu gândul la cele sfinte, ci și cu sufletul.

“La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viață, nu printr-un anume fel de a gândi.” (Christos Yannaras)

Extras din cartea Cele mai frumoase pilde şi povestiri creştin-ortodoxe– Leon Magdan, editura Aramis – Patriarhia Română, 1998.