O pereche s-a mutat într-o casă nouă.
Dimineața, abia sculată din somn, femeia s-a uitat pe fereastră și a văzut o vecină care atârna rufele pe balcon.
– Ia uite ce rufe murdare are! – i-a zis femeia soțului.
Acela însă citea o carte și nici n-a băgat-o în seamă.
– Pesemne că are săpun prost… sau poate că nici nu știe să spele. Ar trebui s-o învețe cineva – nu se lăsa femeia.
Și tot așa – de fiecare dată când vecina atârna rufele la uscat, femeia se mira cât sunt de murdare.
Într-o bună zi, uitându-se pe fereastră, a strigat:
– Oho! Astăzi rufele sunt curate! Să vezi că vecina a învățat, în sfârșit, să spele.
– Ba nu – a zis soțul. Pur și simplu astăzi m-am sculat mai de dimineață și ți-am spălat fereastra.
Așa e și în viața noastră: înainte de a-i osândi pe alții ar fi bine să ne uităm cât ne sunt de curate gândurile și inima.
Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos – traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas – București, Editura Sophia, 2018.
