– Gheronda, observ că nu înaintez duhovniceşte, lucru care mă mâhneşte.
– Odată cineva a sădit o viţă de vie şi, deşi aceasta nu prinsese încă rădăcini, avea pretenţia ca ea să scoată struguri, să facă vin din belşug, ca să bea, să se desfăteze şi să se îmbete. Tot astfel faci şi tu. Ai sădit un lăstar şi vrei îndată să bei vin. Aşa ceva nu e cu putinţă. Nu sădeşti astăzi viţă de vie ca să bei vin mâine. Într-un an de zile poate ai să mănânci câţiva ciorchini. Peste doi ani vei mânca un coş de struguri, iar peste cinci ani vei bea şi vin. Să te nevoieşti, aşadar, şi să ai răbdare, dacă vrei să te desfătezi de roade duhovniceşti.
– Gheronda, nu sunt obişnuită să aştept şi de aceea îmi pierd uşor răbdarea.
– Ai nevoie de răbdare şi de înţelepciune. Vezi cum, de multe ori, omul aşteaptă o oră-două ca să se gătească mâncarea, dar nu poate aştepta două minute ca să se răcească, şi fără să gândească, o mănâncă şi se frige. Când mă voi întoarce în Sfântul Munte am să-ţi trimit o icoană a Sfintei Ipomoni. Mi-au trimis două icoane ale unor Cuvioşi şi una a Sfintei Ipomoni.
Cele două ale Cuvioşilor le-am dat de binecuvântare, însă pe cea a Sfintei Ipomoni am păstrat-o…
– Gheronda, când aţi venit de data asta nu mi-aţi adus vreo „plantă de leac” din Sfântul Munte?
– În anotimpul ăsta nu există „plante de leac” în Grădina Maicii Domnului… Trebuie să vină primăvara.
Dar pentru ca să vină primăvara, trebuie să ai puţină răbdare să treacă iarna. Prin urmare, pentru tine acum cea mai potrivită şi mai folositoare „plantă” este răbdarea.
– Gheronda, simt că mă aflu în inima iernii celei duhovniceşti.
– Dacă vrei să se schimbe vremea şi să se facă cald, ca să înfloreşti şi să rodeşti şi să produci roade de virtute, trebuie să te bucuri şi de îngheţ şi de vremea însorită, căci toate ajută spre bine. Iarna duhovnicească o trecem cu răbdare, iar răbdarea ne-o dă nădejdea venirii primăverii celei duhovniceşti. Mai târziu, vara, recunoaştem binele pe care l-a adus iarna, care a umplut bazinele cu apă şi a omorât microbii cu îngheţul ei. Bunul Dumnezeu le-a rânduit pe toate cu înţelepciune pentru mântuirea noastră şi ne ajută ca un Părinte bun. De la noi se cere doar puţină răbdare.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, p.296-297.
