La Schitul Sfintei Ana din Sfântul Munte Athos trăia un Stareț cu ucenicul său, care adeseori făcea neascultări.
Odată, în ajunul unei sărbători a Maicii Domnului, ucenicul îi spune Starețului său:
– Gheronda, mă duc să pescuiesc ceva, pentru că mâine este praznicul Maicii Domnului. Ce vom mânca?
– Fiule, i-a spus Starețul, vecinii noștri sunt toți pescari și nu au prins nimic, deși s-au chinuit multe ceasuri. Dacă ar fi vrut Maica Domnului să mâncăm pește, ar fi prins și ne-ar fi adus și nouă. Să nu mergi la pescuit!– Nu, Gheronda, insistă ucenicul, eu mă duc să pescuiesc.
– Să nu te duci!, îi spuse iarăși Starețul.
– Ba nu, ci mă voi duce, a spus ucenicul și a plecat.
Atunci Starețul cugetând că ucenicul său se află în neascultare și ca nu cumva să pățească ceva, să alunece în mare sau să-l afle vreo altă ispită mare, a întrat în chilia sa și a început să se roage cu șiragul de metanii pentru ucenicul său.
Ucenicul ajungând la mare, a aruncat undița și a simțit că ceva s-a prins în cârlig. A început să tragă cu putere, iar după puțin iese din apă un arap negru, cu ochi sălbateci, gata să se năpustească asupra lui. Însă o putere nevăzută îl ținea. Ucenicul, înspăimântat peste măsură, a luat-o la fugă, iar diavolul alerga în urma lui. Și au alergat așa, până la Schit, la chilia sa. Ajungând la chilie diavolul i-a spus:
– Bre călugăre, nu am putut să-ți fac nimic, căci din clipa în care ai plecat la mare Starețul tău face rugăciune pentru tine. Altfel te-aș fi înecat în mare. Auzi! În mare te-aș fi înecat…
Iată ce face neascultarea!
Cuviosul Efrem Katunakiotul
