Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” este prăznuită pe 12 iulie, 28 iunie și 4 decembrie. Această Icoană a Maicii Domnului este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini”, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” sau Icoana Maicii Domnului „Trihirussa”. Conform tradiției, această Icoană a Maicii Domnului era zestrea de mare preț a familiei Sfântului Ioan Damaschin (4 decembrie), păstrată cu mare cinste în casa din Damasc.
În secolul al IX-lea, în timpul iconoclaștilor, Sfântul Ioan ținea cuvântări și scria apologii pentru apărarea Icoanelor. Din acest motiv, împăratul iconoclast, Leon III Isaurul (717-740), a uneltit astfel încât Califul Damascului să creadă că Sfântul Ioan comitea acte de trădare împotriva lui. Aflând Califul, umplându-se de mânie, l-a înlăturat din funcție și a poruncit să i se taie mâna dreaptă consilierului său Ioan, iar mai apoi să fie spânzurată în piața din mijlocul cetății.
După ce a fost împlinit ordinul Califului, Sfântul Ioan a fost condus la casa sa. Îndrăznind, el a cerut de la tiran mâna cea tăiată și a primit-o. Spre seară, luând mâna tăiată a intrat în camera sa de rugăciune şi, căzând înaintea sfintei Icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, care avea în mâinile sale Pruncul, a lipit dreapta cea tăiată la locul ei. Apoi a început a se ruga Maicii Domnului din adâncul inimii ca să-l vindece. După rugăciune îndelungă, Sfântul a adormit și a avut un vis în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a întors spre el, promițându-i vindecare rapidă.
După ce s-a trezit din somn, Sfântul Ioan a constatat că mâna lui era nevătămată. Drept mulțumire, a adăugat la Icoana Maicii Domnului o mână din argint, în partea de jos, astfel încât dă impresia că Maica Domnului are o a treia mână. Conform tradiției, după această minune, Sfântul Ioan a scris un imn de mulțumire Maicii Domnului: „De tine se bucură, ceea ce ești plină de har…” ce se cântă în loc de „Cuvine-se cu adevărat” în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
După aceasta, Ioan a împărţit săracilor toată averea sa, care era foarte mare, şi a liberat pe toţi robii săi și, intrând în monahism la Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit, a dăruit Icoana făcătoare de minuni Lavrei.
Icoana a fost păstrată în Lavra Sfântului Sava până în secolul al XIII-lea, când Sfântul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei (14 ianuarie), a venit în pelerinaj, iar părinții mănăstirii i-au dăruit-o ca binecuvântare. Acesta a luat Icoana în Serbia.
În timpul unei invazii a turcilor în Serbia, unii creștini au dorit să protejeze Icoana, încredințând-o Maicii Domnului ca să o păstreze în siguranță. Ei au așezat Icoana pe un măgar și l-au lăsat liber. După o vreme, măgarul ce purta Icoana Maicii Domnului a oprit în fața Mănăstirii Hilandar (Sfântul Munte Athos). Bucurându-se, călugării au așezat Icoana în katholikon – Biserica principală a mănăstirii.
O minune săvârșită de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini” a avut loc în momentul în care, rămas vacantă funcția de egumen, monahii au început să se certe pentru a ocupa postul. În acel moment, Icoana Maicii Domnului „Trihirussa” s-a deplasat singură din locul în care se afla și s-a așezat în scaunul egumenului din Biserică. De atunci, la Mănăstirea Hilandar este ales doar un vicar, iar călugării merg la Sfânta Icoană să ia binecuvântare pentru fiecare ascultare.
O copie a Icoanei de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos se află la Mănăstirea Neamț. Această copie făcătoare de minuni a Icoanei Maicii Domnului „cu trei mâini” a fost adusă în țară de Cuviosul Paisie de la Neamț.
Sursa: http://doxologia.ro
