Istoria ei are rădăcini adânci, din moment ce tradiţia menţionează că ea este un dar făcut Mănăstirii Pantocrator de către împăratul bizantin Alexie I Comnen. Reprezintă o copie a Icoanei în mozaic a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Grabnic Ascultătoare”, care se găsea în Sfânta Mănăstire Pantocrator din Constantinopol, construită de către acelaşi împărat. Este singura Icoană portabilă care reprezintă pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu întreagă şi în poziţie de rugăciune.
Icoana a dobândit denumirea de „Stareţă” mai târziu, după o minune deosebită a Născătoarei de Dumnezeu. Locul ei iniţial era în Sfântul Altar, în spatele Sfintei Mese. Aşadar, în timp ce Icoana se afla încă în acel loc, trăia un stareţ foarte virtuos, dar înaintat în vârstă şi muribund din cauza unei boli. El şi-a cunoscut sfârşitul prin descoperire dumnezeiască şi a dorit să se împărtăşească cu preacuratele şi făcătoarele de viaţă Taine ale Domnului nostru. De aceea, el l-a şi rugat pe ieromonahul de rând, care slujea în acea zi, să termine mai repede Dumnezeiasca Liturghie. Însă ieromonahul nu s-a supus imediat dorinţei stareţului şi a continuat să slujească încet. În felul acesta, a fost nevoită să intervină însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a schimba dispoziţia preotului slujitor. S-a auzit, prin urmare, deodată vocea ei din Icoană, care i-a poruncit în repetate rânduri să termine cât mai repede Dumnezeiasca Liturghie, încât să apuce stareţul să se împărtăşească. Aşa s-a şi petrecut. De îndată ce s-a împărtăşit stareţul, a adormit; de atunci i-au dat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Icoanei sale denumirea de Stareţa, datorită strânsei sale legături cu stareţul. După acest fapt, Icoana a fost mutată şi aşezată în afara Sfântului Altar, pe coloana stângă a naosului central, unde se află până astăzi, pentru ca pelerinii să i se poată închina.
Icoana are înălțimea de 196 centimetri si lățimea de 76 centimetri. Ferecătura de argint, lucrare de o înaltă artă, a fost realizată în urma dorinţei Preasfintei Născătoare, cu cheltuiala unei femei bogate din Constantinopol. Vasul mare de lut pentru păstrarea uleiului, reprezentat pe acoperământ, a fost realizat spre aducerea aminte a minunii pe care a făcut-o Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în secolul al XVII-lea, într-o vreme în care Mănăstirea nu mai avea deloc untdelemn.
Icoana a fost aşezată într-un proschinitar de marmură, lucrat cu măiestrie, făcut cu cheltuiala şi grija Părintelui Teofil din Lemnos, fost stareţ al Mănăstirii.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „Stareţa” săvârşeşte mulţime de minuni pentru cei ce aleargă la ea cu credinţă. Femeilor sterpe le dăruieşte copii, celor suferinzi de cancer şi de diferite boli le dă sănătate, elevilor iluminare şi diferitelor nevoi ale oamenilor le aduce degrabă rezolvare, ca „Grabnic Ascultătoare”; în acest fel, ea este călăuză a credincioşilor şi sfătuitoare sigură în viaţa lor. „Stareţa” dă o bucurie şi binecuvântare deosebită creşterii sau înfăptuirii oricărei lucrări bune, după cum mărturisesc pelerini evlavioşi care au crescut şi au progresat în muncile lor, în urma contactului cu această Icoană a „Stareţei”.
Chipul ei este foarte dulce la vedere, plăcut şi plin de milă, lăsând fiecărui pelerin simţiri de bucurie, satisfacţie, jubilare, nădejde, mângâiere şi compătimire, arătând că aleargă spre întâmpinarea nevoii copiilor ei şi că îi alină întotdeauna pe credincioşii săi.
Icoana este prăznuită în ziua de 2 decembrie, în aceasta zi făcându-se amintire de o minune săvârșită de Maica Domnului Gherontissa în anul 1948, când Mănăstirea Pantocrator a fost salvată dintr-un incendiu prin intervenția minunată a Maicii Domnului. Datorită acestei minuni, icoana mai este numită și „Pyrosoteira”, adică „Izbăvitoarea de foc”.
Preot Silviu Cluci
Sursa: http://doxologia.ro
