Icoana Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia)
Icoana Maicii Domnului din Vladimir a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca, din blatul de la masa la care Mântuitorul a mâncat împreună cu Pururea Fecioara Maria și Dreptul Iosif. Maica Domnului, văzând icoana, a exclamat: Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Harul Fiului meu și al meu va fi cu această Icoană.
În anul 1131, Patriarhul Constantinopolului, Luca Hrisoverga, a dăruit această Icoană Marelui Cneaz Gheorghe Vladimirovici al Kievului, numit și Yuri Dolgoruki (15 aprilie), care a așezat-o inițial în Mănăstirea Devici din Vîșgorod (Ucraina), vechiul oraș al Sfintei Olga, împărăteasa Rusiei și cea întocmai cu Apostolii.
Fiul lui Gheorghe Dolgoruki, Sfântul Andrei Bogoliubsky, a adus Icoana în orașul Vladimir în 1155 și a așezat-o în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” pe care o ctitorise. Din acest moment, Icoana a primit numele de „Icoana Maicii Domnului din Vladimir” (Vladimirskaia). În 1395, în timpul invaziei lui Tamerlan, Icoana a fost luată din Vladimir și dusă în noua capitală, Moscova. Astfel, binecuvântarea Maicii Domnului a stabilit legăturile spirituale ale Bizanțului cu Rusia prin Kiev, Vladimir și Moscova.
Sărbători în cinstea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir întâlnim de mai multe ori pe parcursul anului (21 mai, 23 iunie, 26 august). Cea mai importantă sărbătoare are loc pe 26 august, dată stabilită în cinstea mutării Icoanei de la Vladimir la Moscova.
În anul 1395, temutul han Tamerlan („Timur cel Șchiop”) a ajuns până la hotarul Riazan, cucerind orașul Eleț și, avansând către Moscova, s-a apropiat de malurile râului Don. Marele Cneaz Vasile Dimitrievici a mers cu o armată la Kolomna și i-a oprit pe malurile râului Oka. El s-a rugat la Sfinții Ierarhi ai Moscovei și Sfântului Serghie pentru eliberarea patriei, și a scris Mitropolitului Ciprian al Moscovei (16 septembrie), rugându-l ca în postul Adormirii Maicii Domnului, care era în curs, să fie înălțate rugăciuni stăruitoare pentru milă și pocăință.
Preoții au fost trimiși la Vladimir, unde era vestita Icoană făcătoare de minuni. După ce au săvârșit Sfânta Liturghie și Paraclisul Adormirii Maicii Domnului, preoții au luat Icoana și au adus-o la Moscova. De-a lungul drumului, pe ambele părți, nenumărați oameni se rugau în genunchi: „O, Maica lui Dumnezeu, salvează pământul Rusiei!”. În timpul în care oamenii din Moscova au întâmpinat Icoana Maicii Domnului din Vladimir pe câmpul Kucikov, Tamerlan dormea în cortul său. Dintr-odată, el a văzut în vis un munte mare, în vârful căruia se aflau Sfinții Ierarhi cu toiege de aur, venind spre el. Deasupra lor, într-o aureolă strălucitoare, era o femeie impunătoare. Ea i-a poruncit să părăsească pământurile Rusiei.
Trezit de spaimă, Tamerlan a întrebat despre sensul viziunii. Tălmacii au răspuns că doamna strălucitoare e Maica Domnului, marea protectoare a creștinilor. Atunci Tamerlan a dat ordin trupelor sale să se retragă. În amintirea acestei eliberări minunate a pământului Rusiei de Tamerlan, au construit Mănăstirea Întâmpinării, pe câmpia Kucikov, unde a avut loc întâmpinarea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir. La 26 august, întreaga Rusie sărbătorește întâmpinarea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir.
Evenimente foarte importante în istoria Bisericii Ruse au avut loc înaintea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir: alegerea și înscăunarea Sfântului Iona, susținătorul Autocefaliei Bisericii Ruse (1448), și a Sfântului Iov, primul Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii (1589), și a Preafericitului Patriarh, Sfântul Tihon (1917). Și înscăunarea Preafericitului Pimen, Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii, a avut loc într-o zi de sărbătoare a Icoanei Maicii Domnului din Vladimir, pe 21 mai 1971.
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântului Teodor
Această Icoană și-a primit numele de la Marele Voievod Iaroslav Vsevolodovici (†1246), tatăl Sfântului Alexandru Nevski, care la Sfântul Botez a primit numele Teodor, în cinstea Sfântului Teodor Stratilat (8 februarie).
Conform tradiției, fratele său mai mare, Sfântul Gheorghie (4 februarie), a găsit Icoana într-o capelă veche din lemn din apropierea orașului Gorodeț. După descoperire, a zidit pe locul vechii capele, Mănăstirea Sfântului Teodor – Gorodeț. Când cetățenii din Gorodeț au părăsit orașul în urma unui atac, nu au avut timp să ia Icoana cu ei.
În 1239, locuitorii din Kostroma au văzut Icoana purtată prin orașul lor de către o figură radiantă care semăna cu Sfântul Teodor Stratilat. A doua zi, Icoana a fost găsită într-un copac, de către prințul Vasile din Kostroma, fratele mai mic al Sfântului Alexandru Nevski, în timp ce se afla la vânătoare în pădure. Icoana a fost așezată în Biserica Sfântului Teodor Stratilat și multe minuni au avut loc în fața ei.
Prințul Iaroslav-Teodor a devenit Mare Voievod de Vladimir după ce fratele său, Sfântul Gheorghie, a dispărut în bătălia cu mongolii la râul Sita. El a dat Icoana, pe care a moștenit-o copilul său de la fratele său, Sfântului Alexandru Nevski.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântul Teodor, a fost în permanență cu Sfântul Alexandru și acesta s-a rugat de multe ori înaintea ei. După ce Sfântul Alexandru Nevski a murit pe 14 noiembrie 1263, la mănăstirea ctitorită de tatăl său, Icoana a fost luată de către fratele mai mic, Vasile.
S-au făcut numeroase copii ale Icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântului Teodor, iar una dintre primele copii a fost comandată și dusă la Moscova de către mama țarului Mihail Romanov, călugărița Marta. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, numeroase copii ale Icoanei s-au îmbogățit cu scene ce zugrăvesc evenimente din istoria Icoanei făcătoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor este pictată față-verso. Pe verso se află Icoana Sfintei Mari Mucenițe Parascheva, pictată într-o ținută splendidă de prințesă. Se crede că Icoana Sfintei Parascheva de pe spatele Icoanei este legată de soția Sfântului Alexandru Nevski.
Primul țar Romanov a fost proclamat suveran în fața Icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Theodor în 1613.
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântului Theodor este sărbătorită la 16 august, data aflării ei, dar și la 14 martie, în cinstea proclamării ca țar a lui Mihail Romanov, înaintea ei.
Icoana Maicii Domnului din Tihvin
Icoana Maicii Domnului din Tihvin este prăznuită pe 26 iunie.
Conform tradiției, această Icoană a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. În secolul al V-lea, Icoana a fost mutată din Ierusalim la Constantinopol și a fost așezată în Biserica Vlaherne, ce a fost zidită special pentru a adăposti această Sfântă Icoană.
În anul 1383, cu 70 de ani înainte de căderea Constantinopolului în mâinile turcilor, Icoana a dispărut din Biserica Vlaherne. Ea a fost zărită de niște pescari deasupra apei Lacului Ladoga, de lângă Novgorod, înconjurată de o lumină orbitoare. După un timp, Icoana s-a făcut nevăzută, arătându-se în satul Motceniți, ce se afla pe malul râului Tihvin, apoi în pădurea din apropierea orașului Tihvin. În această pădure s-a ridicat o Biserică din lemn, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în care a fost așezată Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Aici, Icoana a rămas în mod minunat nevătămată în urma mai multor incendii.
În secolul al XVI-lea, prin truda Marelui Cneaz Vasile Ivanovici, a fost construită o Biserică din piatră pe locul vechii biserici de lemn. În anul 1560, din porunca țarului Ivan cel Groaznic, în jurul Bisericii s-a format o mănăstire de călugări, ce era înconjurată de un zid de piatră.
În perioada 1613-1614, armata suedeză care asediase Novgorodul a avut mai multe tentative de a distruge mănăstirea. Nenumăratele rugăciuni rostite înaintea Icoanei Maicii Domnului au dus la cruțarea sfântului lăcaș.
Când călugării au fost anunțați că armata suedeză se apropie, ei au decis să fugă cu tot cu Icoană. Mergând să ia Icoana, aceștia au constatat că nu o pot scoate din iconostas. Văzând aceasta ca pe un semn din partea Maicii Domnului, călugării s-au hotărât să nu mai părăsească mănăstirea, rugându-se Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să le apere vatra duhovnicească. Spre uimirea lor, o armată mare din Moscova a venit și a apărat mănăstirea.
Când suedezii au văzut armata rusă s-au spăimântat și s-au retras. Vestea acestei minuni s-a răspândit imediat, iar emisari din partea Țarului au venit și au vizitat mănăstirea. Însoțiți de o copie a Icoanei făcătoare de minuni, ei au mers spre satul Stolbovo, la 33 de mile de Tihvin, unde au încheiat un tratat de pace cu suedezii, pe 10 februarie 1617.
După aceea, copia Icoanei a fost luată la Moscova și așezată în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin. Ulterior, aceeași Icoană a fost mutată în Catedrala „Sfânta Sofia” din Novgorod, la cererea credincioșilor din oraș, care au fost atacați de suedezi. Încă odată, prin mijlocirea Maicii Domnului, orașul a fost salvat.
De-a lungul secolelor, vestea despre minunile săvârșite de Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a răspândit în tot ținutul. Copii ale Icoanei făcătoare de minuni au fost așezate în Bisericile din toată Rusia. Unele dintre aceste copii s-au dovedit și ele făcătoare de minuni și a devenit o obișnuință din partea credincioșilor ca să se roage înaintea Sfintei Icoane pentru ajutor în necazuri.
La Mănăstirea Tihvin s-a ajuns la numărul de 24 de procesiuni în fiecare an cu Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Icoana a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint aurit, care lăsa să se vadă doar fețele și mâinile Maicii Domnului și ale Pruncului Hristos. Mulți dintre credincioșii care erau ajutați de Maica Domnului au dorit să-și arate recunoștința pentru ajutorul primit, astfel că au decorat îmbrăcămintea de argint cu numeroase pietre prețioase.
Cea mai mare minune este că Icoana a fost ferită de distrugere sau vânzare după Revoluția rusă, care a fost precedată de o persecuție de 74 de ani a Bisericii. În jurul anului 1920, guvernul comunist a confiscat toate odoarele Bisericii Ortodoxe din Rusia, considerându-le „proprietatea poporului”. Multe dintre aceste obiecte sacre au fost distruse și vândute cu scopul de a face rost de bani pentru hrana poporului din Rusia și Ucraina, care era afectat de foamete.
În timpul ocupației germane din al doilea Război Mondial, naziștii au scos Icoana din Mănăstirea Tihvin și au așezat-o în catedrala „Sfânta Treime” din Pskov. După doi ani, Icoana ajunge la Riga, în Letonia. Când orașul a fost evacuat, Episcopul Ioan de Riga a luat Icoana cu el în Bavaria, unde a fost cinstită de credincioșii ortodocși care au fost strămutați din cauza războiului.
Când agenții sovietici au reperat Icoana, episcopul a plecat cu ea în Statele Unite, în anul 1949, sub pretextul că Icoana care se află în grija lui este o reproducere recentă, fiind opera unui călugăr simplu, care nu are valoare istorică sau monetară.
La scurt timp după sosirea în Statele Unite, Episcopul Ioan a fost ridicat la rangul de arhiepiscop și a fost desemnat să păstorească Episcopia de Chicago. După aceasta, Icoana a fost așezată și cinstită în Catedrala „Sfânta Treime” din Chicago.
Arhiepiscopul Ioan mergea frecvent în pelerinaj cu Icoana Maicii Domnului din Tihvin în diferite locuri din Statele Unite și Canada. După moartea ierarhului, din Duminica Floriilor a anului 1982, Icoana rămas în grija protopopului Serghei Garklavs, fiul duhovnicesc al Arhiepiscopului.
În anul 2003, la mai mult de un deceniu de la căderea comunismului și învierea Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost luată decizia ca odorul sfânt să se întoarcă în Mănăstirea Tihvin.
Biserica Ortodoxă Rusă primise în posesie o parte din vechea Mănăstire Tihvin în anul 1995.
În anul 2004, Mitropolitul Gherman, Primatul Bisericii Ortodoxe din America, împreună cu membrii Sfântului Sinod al Episcopilor au mers cu Icoana Maicii Domnului în pelerinajul anual de la Mănăstirea „Sfântul Tihon” (Pennsylvania), pentru a fi cinstită pentru ultima dată de credicioșii din America, după care au dus-o în Rusia la Mănăstirea Tihvin.
Icoana este de tip „Hodighitria” (Îndrumătoarea) și se aseamănă ca stil Icoanei Maicii Domnului din Iviron. Aceste două Icoane diferă doar prin poziția în care este așezat piciorul Pruncului Hristos. De altfel, mai multe surse istorice menționează că în timpul domniei Sfântului Cneaz Dimitrie Donskoy, au fost aduse în Rusia mai multe Icoane „Hodighitria” ale Maicii Domnului.
Icoana Maicii Domnului „Milostiva” (Kykkiotisa)
Icoana Maicii Domnului „Milostiva” este prăznuită pe 12 noiembrie și 26 decembrie.
După tradiției, această Icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. Ea a primit numele de „Kykkiotisa” de la Muntele Kykkos, ce se află în Cipru. Icoana a fost așezată în Mănăstirea Imperială (denumită astfel deoarece a fost construită prin donațiile împăratului bizantin Alexie I Comnenul, în semn de mulțumire pentru vindecarea fiicei sale).
Înainte de a fi adusă și așezată în insula Cipru, Icoana Maicii Domnului „Milostiva” a fost purtată în procesiune prin întreaga regiune.
La început, Icoana a fost păstrată de cea mai veche comunitate creștină din Egipt, iar în anul 980 a fost adusă la Constantinopol, unde a rămas în vremea împăratului Alexie I Comnenul (sfârșitul secolului XI – începutul secolului al XII-lea).
În acea perioadă, un cuvios pe nume Isaia a fost înștiințat prin descoperire dumnezeiască de locul unde trebuia să ajungă Icoana. Așadar, prin eforturile sale, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost transferată în insula Cipru și așezată în Biserica construită special pentru ea.
Imediat ce Icoana Maicii Domnului „Milostiva” a sosit pe insulă, au avut loc mai multe minuni. Încă din cele mai vechi timpuri și până în prezent, cei ce suferă de orice fel de neputințe și vin de se roagă cu credință înaintea Icoanei Maicii Domnului „Milostiva”, primesc vindecare pe măsura credinței lor.
Nu doar creștinii ortodocși cred că Icoana Maicii Domnului „Milostiva” este făcătoare de minuni, ci și cei de alte credințe vin și se roagă înaintea Sfintei Icoane pentru izbăvire din nevoi. Imperiul Otoman a scutit mănăstirea de plata taxelor, de dragul Icoanei. Datorită multitudinilor de cereri împlinite, Icoana a fost numită „Milostiva” sau „Cea Îndurătoare”.
Icoana Maicii Domnului „Milostiva” (Kykkiotisa) are o caracteristică remarcabilă: este acoperită de un văl din colțul din stânga sus până în dreapta jos, astfel încât nimeni să nu poată vedea fața Maicii Domnului și a Pruncului Hristos.
Această Icoană este de timp „Hodighitria” (Îndrumătoarea) și se aseamănă cu Icoana „Axion estin” (Vrednică eşti) a Maicii Domnului.
O copie a acestei Icoane este cinstită în Mănăstirea Nikolsk (mănăstire de maici) din orașul Mukachevo.
Icoana Maicii Domnului „Andronic” („Monemvasia”)
Icoana Maicii Domnului „Andronic” este prăznuită pe 1 mai și 22 octombrie.
Icoana Maicii Domnului „Andronic” este o Icoană făcătoare de minuni ce a aparținut împăratului bizantin Andronic al III-lea Paleologul. Aceasta Icoană era păstrată ca o comoară sfântă în familia împăratului.
Conform Tradiției, această Sfântă Icoană este pictată de Sfântul Evanghelist Luca. Potrivit documentelor păstrate, în anul 1347 Andronic a donat Icoana Mănăstirii Monemvasia (lângă Morea) din Peloponez, unde a rămas până în secolul al XIX-lea. Datorită asocierii Icoanei cu mănăstirea, mai este cunoscută și sub numele de Icoana Maicii Domnului „Monemvasia”.
Atunci când mai multe orașe din Grecia, printre care și Monemvasia, au fost devastate de turci în 1821, Episcopul Agapie, starețul mănăstirii, a reușit ca dintre toate odoarele mănăstirii să salveze Icoana făcătoare de minuni a lui Andronic. Până înainte de moartea sa, episcopul a ținut Icoana ascunsă în Patras, dar, văzând că i se apropie sfârșitul, Agapie a încredințat Icoana unei rude, și anume consulului general rus N.I. Vlassopoulos.
În 1839, fiul și moștenitorul consulului general Vlassopoulos a trimis Icoana de la Atena la Odessa pentru împărat, prin Nikolai Pavlovici.
Din 1839 până pe 12 mai 1868, Icoana Maicii Domnului „Andronic” a fost găzduită în Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, iar de pe 12 mai 1868 până pe 16 aprilie 1877 a fost așezată în Catedrala „Sfânta Treime” din Sankt-Petersburg.
În anul 1877, Icoana a fost mutată la Mănăstirea „Icoana Maicii Domnului din Kazan”, în apropierea orașului Vyshiy Volotchok, din districtul administrativ Tver. Icoana a fost furată în 1984, iar locul în care se află este până astăzi necunoscut.
Icoana o înfățișează pe Maica Domnului fără Pruncul Iisus. Pe partea dreaptă a gâtului Maicii Domnului se află o rană sângerândă, apărută atunci când a fost lovită cu un cuțit de către un turc. Icoana are aplicat blazonul bizantin (vulturul bicefal), care atestă că face parte din patrimoniul imperial. Dimensiunile Icoanei sunt de aproximativ 25×35 cm.
Icoana Maicii Domnului din Ierusalim
Icoana Maicii Domnului din Ierusalim este prăznuită pe 12 octombrie, 13 noiembrie și în sâmbăta a V-a din Postul Mare.
Icoana Maicii Domnului din Ierusalim (alta decât Icoana Maicii Domnului „Ierusalimitissa” de la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani) a fost pictată, conform Tradiției, de Sfântul Evanghelist Luca, după 15 ani de la Înălțarea Domnului în Ghetsimani.
În anul 463, Icoana a fost mutată la Constantinopol de către împăratul Leon I și așezată în Biserica „Izvorul Tămăduirii”. Armata bizantină a purtat în luptă Icoana Maicii Domnului din Ierusalim, atunci când sciții au invadat Constantinopolul.
În 988, Icoana a fost mutată la Korsun, fiind oferită Sfântului Cneaz Vladimir. Când locuitorii Novgorodului s-au creștinat, Sfântul Vladimir le-a dăruit această Icoană. Țarul Ivan cel Groaznic a cucerit Novgorodul, iar în anul 1571 a mutat Icoana Maicii Domnului în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova.
În timpul invaziei napoleoniene din 1812, Icoana originală a fost furată de francezi și dusă în Catedrala Notre-Dame din Paris. În Catedrala Adormirii Maicii Domnului a fost așezată o copie identică a Icoanei Maicii Domnului din Ierusalim. Copia Icoanei are zugrăviți pe margine pe Sfinții Apostoli, dar și Mucenici.
Icoana Maicii Domnului din Philermos
Icoana Maicii Domnului din Philermos, prăznuită pe 20 octombrie, și-a luat denumirea de la Muntele Philermos (gr. Φιλέρημος), situat în insula Rodos.
Potrivit Tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această Icoană redă în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot Tradiția ne spune că această Icoană a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Constantinopol, până în jurul anului 1000, când a fost mutată în insula Rodos, din cauza persecuției iconoclaste.
Icoana este considerată făcătoare de minuni și cinstită atât de ortodocși, cât și de romano-catolici.
La începutul secolului al XIV-lea, cavalerii Ordinului „Sfântul Ioan” au ocupat insula Rodos. Aici, într-o capelă de pe Muntele Philermos, au găsit Icoana Maicii Domnului, pe care au cinstit-o ca ocrotitoare a Ordinului. Acești cavaleri au construit în anul 1306 o basilică la poalele muntelui Philermos, în care a fost reașezată Icoana Maicii Domnului.
În anul 1522, sultanul Suleiman Magnificul a asediat insula Rodos, iar cavalerii au capitulat retrăgându-se în Malta, cu tot cu Icoana Maicii Domnului, pe care au așezat-o în Biserica „Sfântul Lorenzo”. În anul 1532 Biserica a ars, dar Icoana a scăpat nevătămată, fiind așezată apoi în capela Mănăstirii „Saint Giovanni a la Valette”, unde a fost înconjurată de numeroase daruri prețioase ce subliniază cinstirea deosebită de care se bucură. Icoana era așezată în spatele unui geam de cristal și avea patru îmbrăcăminți de argint cu pietre prețioase.
În anul 1798, Napoleon a cucerit Malta și i-a alungat pe cavaleri, permițându-le totuși să ia cu ei Icoana și alte odoare sfinte. La 12 octombrie 1799, țarul Pavel I a fost numit Mare Maestru al Ordinului și a primit spre păstrare sfintele odoare: Icoana Maicii Domnului din Philermos, mâna Sfântului Ioan Botezătorul și o părticică din lemnul Sfintei Cruci. După moartea țarului Pavel, în 1801, Icoana a fost mutată la Palatul de Iarnă de la Sankt Petersburg.
Mai apoi, când văduva lui Alexandru al III-lea, Maria Feodorova, s-a întors în țara ei natală, Danemarca, aceasta a luat cu sine Icoana din Philermos. Înainte de a muri, împărăteasa a încredințat Icoana fiicelor ei, Xenia Alexandrovna și Olga Alexandrovna, care au dăruit-o arhiepiscopului în exil, Antonie. Icoana a ajuns în Berlin, iar în 1929 a fost mutată la Belgrad, de unde în 1932 a fost încredințată regelui Alexandru I al Iugoslaviei, care a așezat-o în capela palatului regal din Dedinje până în 1941 când, datorită amenințării învaziei naziste a fost, se pare, trimisă la Mănăstirea Ostrog din Muntenegru.
Icoana a fost considerată pierdută în cel de-al Doilea Război Mondial. În anul 1996, Icoana Maicii Domnului din Philermos a fost redescoperită în Mănăstirea Ostrog din Muntenegru. Acum, Icoana originală se află în Muzeul Național „Cetinje” din Muntenegru.
Mulți dintre specialiști sunt de părere că Icoana ar fi aparținut unei scene iconografice mai ample, precum „Deisis”.
Mihai-Alex Olteanu
Sursa: http://doxologia.ro
