Privind la nedreptatea celui nedrept, adesea ne întrebăm: „De ce, oare, Dumnezeu nu-l trăsneşte de-ndată, izbăvindu-ne de nedreptatea lui?” Însă uităm de obicei să ne întrebăm, mai întâi: „De ce, oare, mama nu-şi omoară de-ndată ce-şi prinde copilul făcând rele?”, şi apoi: „De ce, oare, pe noi” – adică pe mine şi pe tine – „nu ne trăsneşte Dumnezeu de-ndată ce ne prinde făcând rele?”
În fiecare om se afla o zestre de viaţă, dată de Dumnezeu. Niciun gospodar nu-şi taie livada dacă nu rodeşte într-un an, ci aşteaptă cu nădejde anul al doilea şi anul al treilea.
Nedreptatea unui om înseamnă un an nerodnic, şi Dumnezeu tace cu încredere şi aşteaptă.
Câteodată aşteaptă în zadar; Iuda rămâne tot Iuda. Dar adesea se întâmplă să aştepte şi să ajungă să vadă că livada neroditoare aduce rod îmbelşugat şi că Saul devine Pavel.
Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania.
