Dacă înțelegerile făcute zi de zi sunt mici cărămizi care construiesc și consolidează relația, iertarea este cimentul și mortarul care fixează cărămizile și le transformă într-o relație solidă.
Vom face greșeli prin cuvintele rostite, prin banii cheltuiți, prin lucrurile uitate, vom comite diferite păcate, vom săvârși fapte care încalcă făgăduințele făcute la cununie. Vom uita zile de naștere. Vom scăpa din vedere aniversările. Ne vom încălca promisiunile. Partenerul ne va decepționa. Vom fi dezamăgiți de partenerul nostru atunci când, într-o clipă de neatenție, îl vom surprinde fiind el însuși. Viața e un proces. Fiecare dintre noi suntem o lucrare în desfășurare. Așa cum, pentru a învăța să cântăm la pian, e nevoie de timp și de mult exercițiu, la fel se întâmplă și în viață. Durează puțin până când reușim să respectăm fiecare înțelegere făcută. E nevoie de iertare pentru ca lucrurile să funcționeze.
Niciunul dintre noi nu este perfect. Nici tu, și nici partenerul tău nu sunteți perfecți. Și nici nu sunteți, în prezent, persoana care veți fi devenit de acum în 25 de ani. Iertarea este modul prin care tămăduim greșelile omenești și, prin această tămăduire, facem posibilă dezvoltarea noastră ca oameni.
Eșecurile din relația noastră nu pot fi ignorate. Trebuie să discutăm aceste aspecte împreună cu partenerul. Atunci când devine evident că am dat greș, este important să ne smerim și să cerem iertare. Nu uitați următoarele zece cuvinte:
– Te iubesc.
– Îmi pare rău.
– Nu o să mai fac.
Este ușor să devenim defensivi în momentul în care suntem prinși că am greșit. Nimeni nu își propune să dea greș. Nimănui nu îi place să fie prins că a greșit. Ne este jenă să ne recunoaștem greșelile. Intervine mândria, care face să ne fie greu să spunem: „Îmi pare rău. Am greșit”. Nu uitați că „Mândria nu dă prilej decât la ceartă” (Pildele lui Solomon 13, 10). E nevoie de smerenie pentru a recunoaște că am greșit.
Iertarea trebuie acordată fără rezerve. Nu trebuie condiționată. Petru L-a întrebat pe Mântuitorul de câte ori trebuie să își ierte fratele – „oare de șapte ori?” Hristos i-a răspuns printr-un număr care reprezintă infinitul – „de șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18, 21-22). Unii oameni învăță mai greu, așa că va fi nevoie de multă iertare până ce încep să se acumuleze micile înțelegeri din care se naște încrederea.
Să ierți presupune să uiți. O greșeală nu este cu adevărat uitată dacă partenerul ne amintește periodic de ea. Dorind să o pornească de la zero cu mireasa lui, un mire i-a mărturisit niște greșeli comise înainte de a o cunoaște. În decursul primului an de căsnicie, aceasta i-a aruncat în față greșelile lui din trecut. El i-a răspuns: „Dacă vrei să trăiești în trecut, n-ai decât. Am fost iertat și aleg să trăiesc în prezent”. Cuplul a sărbătorit de curând 25 de ani de la cununie.
Îngăduiți-mi să adaug un mic sfat. Să îți mărturisești greșelile în fața preotului e una. Dar să îți iei prin surprindere partenerul ori soțul/soția cu o mărturisire poate avea consecințe grave. Numai personajele din filme pot să arunce astfel de bombe și să scape basma curată, în viața reală, oamenii pot ajunge la spital, în închisoare, la știrile de seară ori la morgă.
Este normal să fim furioși atunci când greșelile partenerului ne rănesc. Dar trebuie să avem grijă ca furia noastră să nu pună gaz pe foc. E multă înțelepciune în cuvintele „Mâniați-vă și nu greșiți” (Efeseni 4, 26) Și Sfântul Pavel continuă: „Soarele să nu apună peste mânia voastră”. (…)
Iertarea e un drum cu două sensuri. Trebuie să fiți amândoi devotați unul altuia. Greșelile și eșecurile noastre pot provoca multă suferință și îi pot răni pe cei dragi. Trebuie să îl iubim atât de mult pe celălalt încât să ne putem înghiți mândria și să spunem „Îmi pare rău”. Și trebuie să îl iubim atât de mult încât, în ciuda faptului că ne-a rănit, să fim în stare să îl iertăm. (…)
Iertarea începe în momentul când lăsăm la o parte furia și mândria. Începe atunci când inima noastră spune: „Tu contezi mai mult pentru mine decât să am dreptate”. Iertarea se petrece de la inimă la inimă.
Sursa: Constantine Nasr, Arta căsniciei: cum să rămâneți împreună când lumea vă desparte, Editura Theosis, Oradea, 2021, pp. 108-114 via http://doxologia.ro.
