Minunile din istoria creştinismului ne dovedesc că învăţătura de credinţă creştină este adevărată şi desăvârşită. În activitatea Sa pământească Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a dovedit Dumnezeirea Sa printr-un mare număr de minuni, care au culminat cu Învierea din morţi şi Înălţarea Sa la cer. Desigur că minunile nu s-au sfârşit odată cu Înălţarea la cer a Mântuitorului, ci şi pe mai departe, Dumnezeu Şi-a manifestat atotputernicia Sa prin Apostoli şi alţi Sfinţi, trezind în acest fel conştiinţele adormite ale oamenilor şi îndemnându-i la pocăinţă, la reînnoirea vieţii religios morale şi la regăsirea sensului vieţii pe care ni l-a descoperit Evanghelia lui Hristos.
Şi în zilele noastre se întâmplă multe minuni. Omul credincios le observă, se înţelepţeşte şi mulţumeşte după cuviinţă lui Dumnezeu. Dar cea mai mare minune a Ortodoxiei de a cărei realitate se pot convinge toţi este minunea pogorârii din cer a Sfintei Lumini la Ierusalim. Această minune se petrece în fiecare an, în cadrul unei ceremonii, cu o tradiţie ce datează de aproape 20 de secole. Oameni evlavioşi mărturisesc că Sfânta Lumină a lui Dumnezeu este prezentă tot timpul la Sfântul Mormânt ca o binecuvântare şi prezenţă dumnezeiască nevăzută, dar în ziua de Sâmbătă de dinainte de Sfintele Paşti, Lumina dumnezeiască coboară în chip văzut şi unic pentru fiecare dintre cei prezenţi care o poate vedea în forma credinţei pe care o are. Astfel unii pot vedea lumina asemenea unor şuvoaie sau cascade de lumină, iar alţii asemenea bulgărilor sau fulgerelor de lumină, sau ca pe o flacără nemistuitoare şi lină ce aduce numai bucurie şi pace în sufletele tuturor celor prezenţi.
Minunea aceasta are loc în Biserica Învierii din Ierusalim, loc în care se află Sfântul Mormânt din care Hristos a înviat.
Pregătirile pentru întâmpinarea Sfintei Lumini încep din noaptea de Vineri spre Sâmbătă de dinainte de Sfintele Paşti. Imediat după terminarea cântării Prohodului, uşile capelei Sfântului mormânt sunt sigilate, dar nu înainte ca autorităţile să controleze amănunţit interiorul pentru a nu exista nicio sursă de foc. Toate candelele sunt stinse şi Sfântul Mormânt este păzit de soldaţi de alte confesiuni. Mii de credincioşi ortodocşi veniţi din toată lumea rămân peste noapte în Biserica cea mare confesională ce are în centru Biserica ortodocşilor numită şi Biserica Învierii, iar în faţa ei, deci în centru, Capela Sfântului Mormânt acum sigilată şi păzită.
După o lungă şi sfântă aşteptare, în ziua de Sâmbătă dimineaţa, credincioşii şi autorităţile locale se pregătesc să întâmpine Patriarhul Ierusalimului împreună cu întreaga procesiune de nenumăraţi episcopi şi preoţi ortodocşi din toată lumea. Este deosebit de important de reţinut că Sfânta Lumină de la Ierusalim coboară din cer numai la rugăciunile creştinilor ortodocşi, indiferent de naţionalitate, lucru care arată unitatea şi universalitatea credinţei ortodoxe, precum şi prezenţa lui Dumnezeu.
În jurul orei 11 dimineaţa, procesiunea ortodocşilor în frunte cu Patriarhul Ierusalimului coboară de la Patriarhia greacă la Biserica Sfântului Mormânt şi intră în Biserica Învierii unde se îmbracă în frumoase veşminte de sărbătoare şi rugăciune. În această vreme creştinii arabi din Betleem şi din alte părţi ale Ţării Sfinte pregătesc cu rugăciuni şi strigăte impresionante coborârea Sfintei Lumini. Ceilalţi creştini prezenţi în Biserica Sfântului Mormânt se roagă în taină şi cu emoţie pentru ca Dumnezeu să trimită din cer Lumina. Această Lumină dumnezeiască Îl reprezintă pe Iisus Hristos Care a coborât la iad şi a ridicat din moarte şi întuneric, prin înviere şi lumină, pe drepţii Vechiului Testament şi pe toţi cei care au crezut în Evanghelia propovăduită de El.
De aceea, această Lumină Sfântă care coboară din cer este nematerială; adică pentru un timp Sfânta Lumină nu arde şi nu mistuie asemenea focului obişnuit care transformă materia în cenuşă. Este aceeaşi Lumină dumnezeiască cu cea pe care a văzut-o Moise în rugul de la Sinai, care ardea, dar nu se mistuia, este aceeaşi cu stâlpul de foc care-i conducea pe evrei la ieşirea din Egipt, este aceeaşi cu Lumina de pe Muntele Taborului când Iisus le-a arătat Ucenicilor slava Sa.
După aproximativ o jumătate de oră în care tensiunea şi aşteptarea duhovnicească devine tot mai puternică, procesiunea se îndreaptă spre capela sigilată a Sfântului Mormânt. Se înconjoară această capelă de trei ori timp în care se rostesc câteva rugăciuni şi se cântă în sunetul clopotelor, de două ori troparul „Învierea lui Hristos…”, iar a treia oară „Lumină Lină”.
În toată Biserica nu este nicio lumină aprinsă şi nicio altă sursă de lumină. Însuşi Patriarhul este controlat la intrarea în capela Sfântului Mormânt. Mii de aparate de fotografiat, camere video şi mănunchiuri a câte 33 de lumânări sunt îndreptate spre cer în aşteptarea Sfintei Lumini. Mulţimile încep să freamăte şi cu sufletele pline de speranţe îşi aţintesc ochii şi cugetul spre Dumnezeu.
Patriarhul intră în cele din urmă în capela Sfântului Mormânt. Acolo îngenunchează şi vreme de câteva minute se roagă ca Dumnezeu să ne binecuvinteze şi să trimită lumii Lumina Sa Sfântă ca certitudine a dragostei şi iertării Sale; este lumina şi flacăra dragostei dumnezeieşti care arde şi luminează pentru noi cu mesajul ca şi sufletele noastre să se aprindă şi să ardă de credinţă şi iubire pentru Dumnezeu şi pentru semenii noştri. În jurul orei unu şi jumătate – două, aşteptarea şi rugăciunea mulţimilor este răsplătită. Lumini şi şuvoaie puternice de lumină şi foc dumnezeiesc coboară din cer Patriarhul iese din capela Sfântului Mormânt cu două torţe aprinse şi face solemn chemarea: „Veniţi de luaţi lumină!”.
Lacrimi de bucurie şi emoţie se pot observa aproape pe toate feţele celor prezenţi. Călugări, şi preoţi, oameni simplii şi autorităţi de stat chiar rămân impresionaţi şi mişcaţi sufleteşte de toate cele trăite şi văzute. În câteva secunde întreaga Biserică este plină de lumină care nu arde şi de aceea mulţi dintre credincioşi îşi ating uşor mâinile şi feţele cu focul divin. După aproximativ o oră, Biserica se eliberează. Credincioşii se îndreaptă spre case pentru a se odihni şi a se pregăti pentru marea noapte de Înviere când cu toţii cântă cu entuziasm şi credinţă cântările Învierii.
În noaptea Sfintelor Paşti, la ora 11, o nouă procesiune porneşte de la Patriarhie spre Biserica Sfântului Mormânt. La intrarea în Sfânta Biserică se înconjoară Sfântul Mormânt cu crucea şi făclii aprinse din Sfânta Lumină. Apoi se citeşte în faţa Sfântului Mormânt Evanghelia Învierii şi se începe după rânduială slujba Învierii.
În ziua întâi a Sfintelor Paşti de dimineaţă se vine din nou în procesiune în marea Biserică a Învierii unde se oficiază o slujbă specială în timpul căreia este citită Evanghelia Învierii în toate limbile pământului.
A doua zi de Sfintele Paşti, 12 arhierei pornesc de dimineaţă cu Sfânta Lumină în toată Palestina. Prin aceasta ei simbolizează pe Sfinţii Apostoli care au dus lumina Evangheliei în toată lumea.
Sursa: http://www.jerusalem.ro
