Preot Ioan Istrati
Văd în online o mare tulburare în ceea ce privește frecvența Împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului.
Există în Biserică mai multe înțelegeri.
Cea a Bisericii primare, cu frângerea zilnică a pâinii și Împărtășire zilnică. Pe care Sfântul Nicodim Aghioritul, Neofit de Kavsokalivia și mulți Părinți sfinți au dorit să o revitalizeze.
Există în Ortodoxia românească și un curent ascetic monahal promovat de marile sihăstrii unde Împărtășirea e la 40 de zile, cu Spovedanie, cu pregătire, cu post, cu nevoință.
În contextul secularizării progresive a Bisericii, Sfinții Părinți au stabilit niște reguli, pentru a proteja pe creștini de sacrilegiu și de nepăsare. Aici trebuie văzute multe norme, printre care ridicarea zidului catapetesmei, canoanele opritoare, surogatele de Euharistie: anafura, pomelnic fără împărtășire.
Pe măsură ce s-a aprofundat teologia euharistică a primelor veacuri, Biserica a înțeles vocația ei de hrănire cu nemurire a credincioșilor.
Biserica Ortodoxă a Greciei, spre exemplu, a oficializat Împărtășirea duminicală a majorității. Totuși, această practică nu putem spune că a întărit disciplina euharistică și viața lăuntrică a grecului ortodox suferind de secularizare, complex de superioritate, ortodoxism și etno-filetism.
O îndesire a împărtășirii trebuie însoțită obligatoriu de o pregătire, de o viață curată și de o absență a păcatelor de moarte, opritoare la Euharistie.
Este inadmisibilă Împărtășirea suferinzilor de curvie, beție, răutate cronică, ucidere de prunci, vrăjitorie, invidie etc., fără epitimie, părăsirea păcatului și canon. Îndesirea comuniunii fără schimbarea vieții în Euharistie e o blasfemie și o osândă. Cultul catolic dăruiește ostia tuturor, ceea ce a dus la o banalizare enormă a celui mai sfânt eveniment de pe pământ.
Îndemnul unui ierarh la pregătire ascetică, post și rugăciune înainte de primirea lui Dumnezeu în noi, trebuie interpretată nu ca o interdicție, ci ca o conștientizare a Infinitului iubirii care a murit pe Cruce pentru noi.
Așadar, cei care clamează isteric Împărtășirea zilnică nu au viață curată ca a primilor creștini care își dăruiau averile, viața, totul pentru Hristos. Dimpotrivă. Asta nu înseamnă că nu sunt creștini sfinți care doresc cu mare dor să se hrănească des cu Dumnezeu.
Aflat la Iași la o conferință, Mitropolitul Ieroteu Vlahul, teolog de seamă al Ortodoxiei, erudit, duhovnicesc și genial, a fost întrebat de un preot: cât de des ne putem și trebuie să ne împărtășim.
Mitropolitul a oftat și a zis: pentru unii, săptămânal e prea rar, dar pentru alții, o dată pe an e prea des.
Așadar: discernământ. Schimbarea vieții. Și dor de Hristos.
