Iată-ne în Grădina Ghetsimani, locul de rugăciune și liniște cel mai iubit de Domnul nostru Iisus Hristos din tot Ierusalimul! Ea se află de o parte și de alta a pârâului Cedrilor, care în timpul verii nu are niciun pic de apă. Ce liniște era odinioară în această tainică grădină, unde venea Domnul să se roage! Astăzi au mai rămas doar câțiva măslini uriași, care se crede că au fost martori ai rugăciunii și prinderii lui Iisus Hristos.
Grădina Ghetsimani se întinde pe circa 20 hectare de teren, plantat în special cu măslini. Cea mai mare parte din grădină o stăpânește Biserica Ortodoxă, iar a doua este în posesia Bisericii Romano-Catolice. Pârâul Cedrilor curge numai în lunile de iarnă, când plouă și uneori chiar ninge. Prin mijlocul grădinii trece șoseaua asfaltată ce duce la Betania, Ierihon, Marea Moartă și la Marea Tiberiadei. Circulația mașinilor este așa de intensă, încât cu greu te poți aduna și reculege un ceas sau două în timpul zilei.
În Grădina Ghetsimani se află patru locuri de închinare, dintre cele mai importante pentru toată lumea creștină: Mormântul Maicii Domnului, Peștera Ghetsimani, unde S-a rugat Iisus Hristos cu sudori de sânge (Luca 22, 44), Piatra prinderii lui Iisus, unde se află astăzi o biserică catolică, și Biserica Sfântului Arhidiacon Ștefan.
Despre Mormântul Maicii Domnului puteți citi aici: Pelerinaj la mormântul Maicii Domnului.
Peștera Ghetsimani
La numai 40 de metri de la Biserica Adormirii Maicii Domnului se află „Peștera Ghetsimani”, situată în partea dreaptă. Peștera este în grija catolicilor. Între Biserică și peșteră se află chiliile monahilor ortodocși care slujesc la mormântul Maicii Domnului și păzesc Grădina Ghetsimani de aproape două milenii. Ne însemnăm cu Sfânta Cruce și coborâm în Peștera Ghetsimani. Un călugăr franciscan, vârstnic și foarte binevoitor, ne întâmpină. Peștera, destul de mare, este lungă de 17 metri, lată de 9 metri și are două Altare. Cel de la răsărit ne amintește de locul unde au adormit Ucenicii, iar cel de la sud, de locul unde S-a rugat Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Ne închinăm cu evlavie adâncă la ambele Altare și, în tăcerea sfintei peșteri, ne reculegem și ne reamintim Evanghelia: Atunci a venit Iisus împreună cu dânșii în satul ce se numește Ghetsimani și a zis Ucenicilor: ședeți aici, până voi merge să mă rog acolo. Și luând pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedei, a început a Se întrista și a Se mâhni. Atunci le-a zis Iisus: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine. Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești. Și venind la Ucenicii Săi, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: Așa, n-ați putut un ceas să privegheați cu Mine? Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, iar trupul neputincios. Iarăși ducându-Se a doua oară, S-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putință să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-Se voia Ta. Și venind iarăși, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiați. Și lăsându-i, S-a dus iarăși și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. Atunci a venit la Ucenici și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! Iată s-a apropiat ceasul și Fiul Omului Se va da în mâinile păcătoșilor… (Matei 26, 36-45).
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, am venit de departe în Grădina Ghetsimani să ne înveți a ne ruga împreună cu Tine. Dă-ne mai multă râvnă pentru sfânta rugăciune, ca să ardă inimile noastre de dragostea Ta. Am venit în această peșteră să ne înveți a veghea și a plânge pentru păcatele noastre, mai ales în acest ceas când Tu Te rogi pentru noi toți cu lacrimi și „sudori ca de sânge”.
Nu știm cum trebuie să ne rugăm, cum să ne păzim mintea de gânduri rele, cum să biruim ispitele vrăjmașului. Nu mai vrem să veghem, nu mai avem lacrimi la rugăciunile noastre. Ne-am uscat la suflet, am răcit în dragoste, am slăbit în credință, nu mai iubim din inimă pe Dumnezeu și pe oameni. Nu vrem să iertăm pe frații noștri. Suntem robiți de patimi, de cele pământești. Nu mai avem râvna, smerenia, blândețea și răbdarea părinților noștri.
Mântuitorule, Te rogi în Grădina Ghetsimani singur și, ca Om, Te temi de moarte și ceri să treacă de la Tine paharul morții. Dar, ca Fiu al lui Dumnezeu, zici către Tatăl: însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești!
Te rogi singur în această grădină a lumii, iar Ucenicii Tăi dorm și noi dormim! Pentru aceea au intrat lupi răi în turma Ta și sfâșie unitatea Bisericii și amăgesc pe mulți, iar noi dormim! Scoală-ne din somn, ca să priveghem și să ne rugăm împreună cu Tine. Alungă de la noi frica, pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții. Deșteaptă-ne din nou la lucru împreună cu Petru, cu Iacob și Ioan, că secerișul este mult, dar lucrători sunt puțini (Luca 10, 2).
Am venit de departe, Doamne, să ne mărturisim Ție, să cerem iertare păcatelor noastre, să auzim cum Te rogi singur pentru lume în Grădina Ghetsimani și ne rugăm și noi împreună cu Tine. Îndură-Te de noi și ne iartă toate păcatele. Învață-ne cum să priveghem ziua și noaptea, ca să scăpăm de ispitele ce ne-au împresurat! Dă-ne lacrimi la rugăciunile noastre, ca să nu ne ostenim în zadar! Dă-ne din nou râvnă pentru Biserică și Evanghelie, dă-ne viață curată și putere în faptă și în cuvânt, ca să izbăvim turma ce ne-ai încredințat-o de dezbinări și eresuri. Dă-ne deplină dragoste de Dumnezeu și de oameni, ca să fim gata a ne da și viața pentru Tine, pentru mântuirea tuturor…!
O, Iisuse Hristoase, îndură-Te, iartă-ne și ne scoală din somnul păcatelor!
Biserica Națiunilor
Ieșim din Peștera Ghetsimani și mergem spre sud o sută de metri, unde se află piatra originală și locul prinderii Domnului nostru Iisus Hristos, în noaptea Sfintelor Patimi. Peste această piatră a fost construită o Biserică încă din secolul al IV-lea. Rămânând în ruină, Biserica Catolică a înălțat în secolul nostru o Biserică mare cu 12 calote, cu concursul a 12 țări, fapt pentru care noua Biserică se numește astăzi „Biserica Națiunilor”. Ea se află tot în Grădina Ghetsimani și este foarte bine întreținută. Intrăm în grădină. Aici se află opt măslini uriași, milenari, de circa 2 metri în diametru, care au crescut din tulpina măslinilor ce au fost martori la patimile Domnului. Ne închinăm și intrăm în marea Biserică, tocmai în clipa când un grup de 12 preoți, îmbrăcați în veșminte, merg cântând la Piatra Prinderii. Pelerini din toată lumea asistă la slujbă. Intrăm și ascultăm cântările în limba latină. Ne rugăm fiecare și ne reculegem.
Aici a fost sărutat Domnul de către Iuda vânzătorul și dat în mâinile iudeilor. Aici S-a smerit Împăratul Cerului și al pământului, dându-Se ca un om în mâinile oamenilor, a trădătorilor, a hulitorilor și a necredincioșilor. Ca o oaie spre junghiere și ca un Miel înaintea celor ce-L tund pe El... (Isaia 53, 7), așa S-a lăsat prins Mântuitorul de cei fără de lege și dus din Ghetsimani pe Golgota să Se jertfească pentru noi! Citim și medităm la cuvintele Sfintei Evanghelii.
Sculați-vă să mergem. Iată, s-a apropiat cel ce M-a vândut… Iar vânzătorul le dăduse un semn, zicând: Pe care Îl voi săruta, Acela este; prindeți-L pe El. Și îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învățătorule! Și L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins… Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam în Templu și învățam și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toți Ucenicii, lăsându-L, au fugit (Matei 26, 46-56).
De pe piatra aceasta încep patimile cele înfricoșate și mântuitoare ale lui Hristos. De aici, din locul acesta, începe cea mai grozavă dramă care s-a petrecut vreodată pe pământ. Oamenii răi declară război lui Dumnezeu. Ca niște copii fără minte pornesc cu arme, cu săbii, cu făclii, cu trădări, cu viclenii, cu minciuni, să prindă pe Fiul lui Dumnezeu, să omoare pe Făcătorul lor, să-L scoată afară din grădina Sa, din inimi, din familie, din sate, din orașe, din lume, din istorie. Din ceasul acesta oamenii intră în luptă cu cerul, cu Sfinții și Îngerii din cer, cu Făcătorul cerului și al pământului. Copiii își resping părinții și iudeii Îl resping pe Hristos. Atâtea mii de ani L-au așteptat și au suspinat după El, iar acum Îl duc la moarte!
Oamenii răi nu-L mai acceptă pe Dumnezeu printre ei, ca să-i învețe, să-i mustre pentru păcate, să-i mângâie, să-i amenințe cu focul gheenei. Oamenii răi vor să trăiască singuri, fără părinți, fără profeți, fără evangheliști, fără sfetnici, fără Sfinți, fără Dumnezeu, ca să nu vadă nimeni păcatele lor. Și această cumplită dramă, această luptă împotriva lui Dumnezeu, a Evangheliei și a Bisericii Sale care urma să se întemeieze a început de aici, de pe această piatră albă, acum două milenii în urmă!
Ce lucru nedrept și înfricoșat! La asaltul omului împotriva Făcătorului său, el folosește cele mai cumplite metode: minciuna, viclenia, coruperea prin bani, trădarea, forța, amenințarea, bătaia, întunericul nopții. Pe Care Îl voi săruta, Acela este, puneți mâna pe El, a zis Iuda vânzătorul. Iar Domnul și Mântuitorul lumii întreabă cu dragoste și blândețe pe trădător: Prietene, pentru ce ai venit? Îl numește „prieten” pe vânzător, ca să-l apropie de pocăință, ca să-i dea nădejde de mântuire și să-l mustre pentru păcat. Apoi îl întreabă pentru ca să mărturisească singur trădătorul, pentru ce a venit, ca să-l izbăvească de minciună și să-l ierte de păcat. Stă minciuna în fața Adevărului și nu se rușinează. Stă omul apostat și vânzător, robit de demonul banului, în fața Dumnezeului său și încearcă să-L sărute, să-L lege, să-L omoare. Desfigurat la față, descumpănit în voință, demonizat la suflet, aprins de mânie, viclean ca un șarpe, cu prețul trădării în buzunar, se apropie, face semn cu mâinile, stă înaintea lui Hristos tocmai în ceasul rugăciunii. Vine noaptea, că nu poate suferi lumina. Trădătorul, vicleanul, apostatul, demonizatul, noaptea trădează, noaptea vinde ce nu este al său, noaptea fură, noaptea ucide și sărută pe întuneric. El se teme de oameni, nu de Dumnezeu; se teme de istorie, se teme de lumină. El lucrează noaptea, fiind fiu al întunericului, și urăște ziua, că lumina îl vădește. Dar Dumnezeu toate le vede! El cunoaște inimile și cugetele noastre. El nu lasă lumina să fie cuprinsă de întuneric. Nu lasă pe cel ce priveghează și crede, și se roagă, și iubește, și iartă, și nădăjduiește, să cadă în cursele trădătorului lepădat de Hristos, demonizat și ucigaș de oameni.
Izbăvește, Doamne, Iisuse Hristoase, sufletele noastre de demonii patimilor! Izbăvește-ne de duhul iubirii de argint și de tot păcatul! Sub aripile Tale nădăjduim, izbăvește-ne de cursa vânătorilor. Ca și cu o armă, înconjoară-ne cu Adevărul Tău! Păzește Țara noastră de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplare și de dracul cel de amiazăzi (Psalm 90, 3-6). Izbăvește lumea de demonul iubirii de argint, care corupe și aduce apostazie și războaie! Izbăvește omenirea de trădători, de mincinoși și de toți urmașii lui Iuda vânzătorul, care învrăjbesc popoarele, dezbină Biserica și macină unitatea familiilor noastre!
Preoții și-au terminat slujba în Biserică și se retrag cântând, cu cărțile în mâini. Credincioșii în tăcere meditează, iar noi ne apropiem cu credință de piatra aceasta sfântă, cădem în genunchi, ne rugăm pentru noi și pentru toată lumea, ne atingem fruntea de ea, o sărutăm cu evlavie și ieșim în Grădina Ghetsimani. Un călugăr închide ușa. Un altul udă măslinii uriași și florile de pe alee. Plecăm în tăcere. Soarele fierbinte a ajuns la cumpăna amiezii.
Despre Biserica Sfântului Arhidiacon Ștefan puteți citi aici: Pelerinajul Părintelui Cleopa la Biserica Sfântului Arhidiacon Ștefan din Ierusalim.
Extras din Pelerinaj la Mormântul Domnului – Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria.
