În cartea Sfântului Ioan Maximovici există un dialog dintre un cerșetor și un renumit teolog. Acest teolog vreme de opt ani neîntrerupt L-a rugat pe Dumnezeu să-i descopere un om care ar putea să-i arate cea mai sigură cale către Împărăția Cerurilor. Într-o zi când a ajuns la apogeul rugăciunii sale, a auzit un glas spunându-i: Mergi la Biserică și la intrarea ei vei găsi pe omul pe care-l cauți.
Atunci acela lasă rugăciunea și merge în grabă la Biserică, unde află un cerșetor bătrân cu haine zdrențuite și genunchii răniți.
– O dimineață bună și fericită să ai, bătrânule! îi dădu binețe teologul.
– Eu nu am avut niciodată vreo dimineață rea sau nefericită, a răspuns cerșetorul.
Atunci acela i-a spus din nou:
– Fie ca Dumnezeu să-ți trimită tot binele!
– Dumnezeu niciodată nu mi-a trimis ceva care să nu fi fost bun.
Teologul auzind și al doilea răspuns ciudat, l-a întrebat:
– Ce se întâmplă cu tine, bătrânule? Eu îți doresc să fii fericit, iar tu îmi răspunzi altceva.
– Dar, niciodată nu am fost nefericit. Trăiesc după voia lui Dumnezeu, iar pentru jugul pe care mi l-a dat El, niciodată nu m-am plâns și totdeauna am fost mulțumit.
– Bătrânule, dar tu de unde ai venit aici?, l-a întrebat iarăși teologul.
– De la Dumnezeu.
– Și unde L-ai aflat?
– Acolo unde L-am lăsat. În voința cea bună.
– Cine ești, bătrânule, și de ce categorie aparții?
– Oricine aș fi, dar important este că sunt mulțumit cu starea mea, pentru că împărat este cel care se stăpânește și se conduce pe sine.
Atunci teologul a fost de acord că drumul cerșetorului era cel mai sigur și singurul care duce la Ceruri, adică lăsarea cu desăvârșire în voia lui Dumnezeu.
