Nici postul, nici psalmodierea, nici rugăciunea nu ne pot mântui prin ele însele, ci doar dacă sunt împlinite înaintea lui Dumnezeu; căci astfel, ochii lui Dumnezeu, privindu-ne, ne vor sfinţi, după cum soarele încălzeşte pe toate câte le luminează. Acestea toate se fac înaintea lui Dumnezeu, când mintea este aţintită cu hotărâre şi caută spre El, fie că postim, fie că psalmodiem, fie că ne rugăm. Căci atunci când suntem în rugăciune şi în cântare de psalmi, uneori mintea se îndreaptă cu tărie spre Dumnezeu, alteori se risipeşte şi se arată schimbătoare; trebuie atunci să cugetăm că nu ne-am dăruit întregi lui Dumnezeu şi că nici cele săvârşite de noi nu au avut drept singur scop legea Domnului.
Sfântul Grigorie Palamas – Omilia 9, cap. 11-12.
