Imaginea Înălţării lui Hristos este maiestuoasă. Ucenicii rămăseseseră înmărmuriţi de uimire şi urmăreau cu bucurie şi cu nedumerire Înălţarea Domnului la Ceruri. Sfântul Evanghelist Luca scrie în acest sens: Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat… şi privind ei, pe când El mergea la Cer… (Fapte 1,9-10).
După spusele Sfântului Atanasie cel Mare, Ucenicii nu Îl vedeau pe Hristos urcând la Cer, ci priveau tot timpul cu atenţie, ceea ce înseamnă că „încontinuu îşi aţinteau privirea în sus, spre Hristos”. Aşadar, a fost vorba despre o concentrare continuă a privirii. Am putea spune că stăteau ţintuiţi locului şi-L priveau pe Hristos, Care Se înălţa la Cer.
Dincolo de simţământul măreţiei imaginii lui Hristos Care Se înălţa la Ceruri, această aţintire a privirii are şi înţelesul că cei care sunt creştini cu adevărat, au în permanenţă ochiul sufletului – care este gândul – întors spre Cer. în acest context trebuie să analizăm îndemnul „sus să avem inimile”, pe care îl rosteşte preotul, sau „sus să avem gândul şi inimile”, din Sfânta Liturghie a lui lacov, ruda Domnului, Cuvintele acestea sunt importante deoarece, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, patria noastră nu se află pe pământ, ci în Cer. Cetatea noastră este în Ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul lisus Hristos (Filip. 3, 20). Cu o altă ocazie, Apostolul Pavel recomandă:
Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ (Col. 3,2). Această aţintire a privirii înspre Hristos şi înălţarea minţii la El se află în legătură cu isihia minţii, adică de viaţa isihastă, care înseamnă desprinderea minţii de orice dorinţă lumească şi raportarea lui numai la Hristos. Desigur, în acord cu teologia isihastă şi neptică, aceasta înseamnă întoarcerea minţii în inimă, prin Hristos; în acest fel, gândul urcă la Dumnezeu. Aşadar nu este vorba despre o deviere a drumului firesc al minţii, ci despre curăţirea şi iluminarea acestuia.
În timp ce ucenicii priveau la Cer, Îngerii, despre a căror participare la Înălţare vom vorbi mai jos, au spus că, aşa cum Hristos S-a urcat la Ceruri, la fel Se va şi coborî: Acest lisus Care S-a înălţat de la voi la Cer, aşa va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la Cer (Fapte 1,11). Aceasta înseamnă că, deşi nu-L mai vedeau pe Hristos, Ucenicii au rămas cu privirea spre Cer, în extaz şi în uimire.
Analizând mai atent aceste cuvinte îngereşti, Sfântul Atanasie cel Mare spune că, în realitate, Îngerii le făceau cunoscut Ucenicilor că Hristos rămâne Dumnezeu-Om în veac şi că va veni iarăşi cu Trupul Său, deoarece nu a luat trup de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu doar pentru a se folosi de el, ci pentru a rămâne în creaţie de-a pururi. Nu S-a întrupat numai pentru o vreme, ci pentru totdeauna. Hristos rămâne Dumnezeu-Om în veac.
Cuvântul Arhanghelului se referă la cea de-a Doua Venire întru slavă a lui Hristos, pentru ca să judece viii şi morţii. Referindu-Se la cea de-a Doua Sa Venire, Însuşi Hristos a spus: Când va veni Fiul Omului intru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El… (Matei 25. 31). De altfel, învăţătura Sfântului Apostol Pavel referitoare la faptul că Sfinţii vor fi răpiţi şi înălţaţi pentru a-L întâmpina pe Hristos, Care va veni cu slavă multă, se referă tocmai la această venire. De aceea, în Simbolul Credinţei, mărturisim: „Şi iarăşi va să vină cu slavă”.
Cuvintele prin care Îngerii vorbesc despre cea de-a Doua Venire a lui Hristos sunt prezente şi în Vechiul Testament sub formă de proorocie. Profetul Daniil spune: Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile şi a fost dus în faţa Lui (Daniel 7, 13). La această venire se referă şi cuvintele lui Hristos: şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă (Matei 24,30).
Din ceasul Înălţării lui Hristos şi până în cel al venirii Sale din nou nu este un loc gol, pentru că, între aceste două momente, se află Biserica, prin care ne facem mădulare ale Trupului lui Hristos şi prin care suntem în comuniune cu El. De altfel, cei care sunt parte organică a Bisericii şi mădulare adevărate ale Trupului lui Hristos, vor putea trăi, după măsura la care au ajuns, atât Înălţarea lui Hristos, cât şi slava venirii Sale.
