Preot Ioan Istrati
Mulțumim lui Dumnezeu pentru încă o Liturghie dumnezeiască la tâmpla Sfântului Apostol Andrei, la Peștera unde s-a născut creștinismul românesc.
Mulți au lipsit, Sfântul Andrei, Părintele românilor nu alege chiar pe oricine să vină la masa lui de Taină.
A fost o Liturghie lină, cu soare din cer și cu bucurie în inimi.
Un om pierdut printre străini, fără casă, fără averi, fără cinste de la oameni, în care se odihnește ca un Prunc minunat, Duhul lui Dumnezeu primit de la Cincizecime. Vine printre barbari, greci, coloniști, romani, sciți și geți. Le vorbește despre Dumnezeu care a venit la oameni. De Dumnezeu care alege să moară pentru om. Și de Înviere.
De sub cojoacele mițoase, de sub cușmele de oaie, oamenii fac ochii mari. Puterea lor de a muri pentru neam se convertește în puterea de a muri pentru Dumnezeu. Omul firav vorbește în viscol și inimile lor se încălzesc de Rai, și se deschid de iubirea lui Dumnezeu. Și îl îmbrățișează. Și nu-l mai lasă să mai plece. Și le hirotonește episcopi și preoți, așa încât după 200 de ani sute de basilici și 14 episcopii înfloresc în Mitropolia Tomisului. Și fluviul Harului lui Dumnezeu curge bogat la neamul românesc și-l adapă cu nemurire.
Și atunci, și acum.
Cam asta e.
